După hramul Sfintei Parascheva, ziua de 26 octombrie, în care e sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, venerat de creștini ca unul din cei mai mari sfinți militari, este considerată cea mai mare sărbătoare religioasă a toamnei, și este marcată de obiceiuri care prevestesc venirea iernii.
Sfântul Dumitru, un martir creștin care a trăit în secolul al III-lea, fusese botezat în taină și crescut în credința creștină, pe care a căutat să o răspândească și în locul său de baștină, Salonic, unde ajunsese guvernator. Acolo a fost omorât cu lancea în timpul prigoanei anticreștine din vremea împăratului Dioclețian, deoarece refuzase să se supună poruncii împăratului, care ceruse ca toți cei care dețineau funcții publice să respecte riturile păgâne, în semn de loialitate față de stăpânire.
La scurtă vreme după uciderea sa, în locul în care fusese martirizat și îngropat a început să curgă mir frumos mirositor și au avut loc o serie de minuni și vindecări, astfel încât în anul 306, Sfântul Dimitrie a fost martirizat, el fiind cunoscut până astăzi ca un mare făcător de minuni. Pe locul martiriului a fost ridicată o bisericuță ale cărei urme se văd și astăzi, iar moaștele sale au fost așezate într-o raclă ferecată cu aur. Pentru că din moaștele sale a curs și curge mir tămăduitor, Sfântul Dimitrie a primit și numele de Izvorâtorul de Mir, acesta fiind dăruit creștinilor pentru vindecarea bolilor.
În ajunul sărbătorii există obiceiul de a se aprinde focul de Sumedru, uneori sub forma unei roți de paie care e lăsată să se rostogolească la vale în satele de deal și munte, cu credința că acesta are menirea de a feri oamenii de boli. Tăciunii stinși sunt aruncați în livezi și grădini, pentru a face pământul mai roditor. Tot în ziua de Sfântul Dumitru, considerat patronul păstorilor, ciobanii prevestesc dacă urmează o iarnă grea sau ușoară.
Sfântul Dimitrie cel Nou, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1955, ale cărui moaște au fost depuse la Catedrala Mitropoliei din București în 1774, a fost proclamat ocrotitor al Bucureștilor în 1792 și este sărbătorit în data de 27 octombrie, când racla este scoasă din biserică și așezată într-un baldachin pe Dealul Mitropoliei, unde pelerini din întreaga țară vin să se închine. În timpul primului război mondial, racla cu moaștele sfântului a fost furată de câțiva soldați bulgari dar aceștia au fost prinși înainte de a trece Dunărea și cel considerat ocrotitorul cetății lui Bucur, pe care a protejat-o în multe momente de cumpănă, a fost readus în catedrala mitropolitană.
