Cula din Ciacova, cunoscută și ca turn de apărare, o construcție medievală la a cărei renovare, care a beneficiat și de cofinanțare europeană, s-a lucrat opt ani, va avea deschiderea oficială pentru public în data de 10 noiembrie.
Cula este cea mai reprezentativă construcție a orașului Ciacova, cu cea mai mare încărcătură istorică, și este un monument istoric de interes naţional, singurul donjon rămas în Banatul de câmpie dintr-o serie de reşedinţe nobiliare fortificate. A fost construită în 1395, în vremea regelui Sigismund de Luxemburg, care a acordat familiei Csáki permisiunea de a construi turnul pentru a întări capacitatea defensivă a cetăţii și a face faţă atacurilor otomane, căci după ocuparea Serbiei şi stabilirea graniţei pe Dunăre, a început un lung şir al incursiunilor turceşti în comitatul Timiş. Așezarea medievală Chaak, atestată documentar încă din secolul al XIII-lea, unde fusese construită și o cetate, devenea castru regal.
Construcția este specifică pentru zona sudică şi central-europeană, prezentând asemănări cu cula din Vârşeţ şi cu cea din Nagyvázsony. Turnul, avariat în timpul luptelor cu turcii, a fost refăcut de aceştia, fiind adăugate două ferestre adaptate pentru artileria timpului. Cula, de formă aproape pătrată, are o înălţime de peste 23 de metri, laturi de aproape zece metri și ziduri masive de cărămidă, în unele locuri cu o grosime de peste doi metri și jumătate. Pentru construcţie s-au folosit peste un milion de cărămizi arse, iar ca mortar, nisip şi var de diferite calităţi. În interior există un spaţiu generos, alcătuit dintr-un parter, trei etaje delimitate de planşee din lemn şi, în partea superioară, o platformă de apărare, cu ziduri crenelate, care au o înălţime de peste un metru. Patru creneluri masive se aflau la colţuri, şi câte trei pe fiecare latură de zid. Parterul este acoperit de o boltă cilindrică, iar în interior există o scară săpată în grosimea peretelui, care urcă până la platforma de apărare. Dintr-o altă nişă aflată la parter, câteva scări coboară la un canal subteran, din cărămidă, iar legenda spune că acesta era un coridor care lega turnul de satul vecin, Ghilad. Cel mai probabil însă, astfel de tuneluri erau construite pentru fugă în caz de primejdie, ele mergând până în afara zidurilor cetăţii. Ferestrele au şi ele aspect de metereze, îngustate şi alungite, cele mai multe fiind terminate în arc semicircular. La colțuri, turnul este întărit cu contraforţi, cei mai masivi având la bază o grosime de un metru şi jumătate. Apărarea turnului era uşurată şi de existenţa, în apropiere, a braţului mort al Timişului care a fost folosit pentru întărirea capacităţii de apărare printr-un sistem de diguri construite pe la jumătatea secolului al XV-lea. Singura cale de acces era peste un pod cu lanţuri, aflat deasupra Timişului, care era legat de primul etaj al turnului. În acest mod se făcea aprovizionarea apărătorilor cetăţii, aflaţi în interiorul acesteia.
În 1898, cula a fost renovată de Josef Brandeisz, arhitect şi constructor din Ciacova, și transformată într-un turn de pompieri, iar în 1936 a devenit turn de apă, prin montarea unui rezervor în incintă, pentru alimentarea cu apă a localnicilor, intervenție care a slăbit considerabil structura de rezistenţă a turnului. Cutremurele din 1991 şi calea ferată care trece prin apropiere au accentuat starea de degradare a culei.
După o prezentare istorică a culei, la ora 11:30 va avea loc inaugurarea festivă a acesteia, după care turnul de apărare va putea fi vizitat.
