În buna tradiție a Crăciunului, corul „Ion Românu” al filarmonicii timișorene urmează să susțină în data de 19 decembrie, de la ora 19:00, un concert coral de colinde românești și internaționale, sub bagheta dirijorală a lui Iosif Todea.
În programul alcătuit de conducerea corului și directorul artistic al filarmonicii, Daniel Simion, fuseseră incluse și două lucrări ale lui Remus Georgescu, colindele „Leru-i ler” și „Ziurel de ziuă”, pe versurile poetului Radu Gyr, mai ales în semn de omagiu pentru compozitorul și dirijorul timișorean, de care atâția instrumentiști și coriști ai filarmonicii se simt legați. Cele două colinde fac parte din repertoriul lui Tudor Gheorghe, Ștefan Hrușcă, corul Madrigal și recent au fost cântate de corul de copii al Patriarhiei la concertul tradițional de colinde, în catedrala națională, precum și în multe alte locuri, dar la filarmonica din Timișoara au fost interzise.
Conducerea filarmonicii a decis să scoată cele două colinde din program din cauza simpatiilor legionare ale poetului, în ciuda faptului că legea nu face nici o referire la operele literare. Atât Legea nr. 217/2015 care interzice organizațiile, simbolurile și faptele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, cât și Legea 157/2018 pentru prevenirea și combaterea antisemitismului au în vedere prevenirea unor astfel de manifestări în prezent și nicidecum împotriva unor acte de cultură care nu au nici o legătură cu propaganda legionară sau alte prevederi ale legislației.
Colinde scoase din program, „fără nicio interferență politică”
Decizia de cenzurare a programului de colinde i-a fost atribuită de naistul Nicolae Voiculeț primarului Dominic Fritz. El a protestat public și a cerut reintroducerea celor două colinde în programul concertului de Crăciun, în caz contrar amenințând cu proteste în fața filarmonicii și a primăriei. Managerul filarmonicii, Ovidiu Florian Andriș l-a exonerat pe Fritz de această acuzație și și-a asumat responsabilitatea, precizând că „nu e vorba de „cenzură” ci de „responsabilitate instituțională”, cultura nefiind „un instrument de politizare”, iar programul filarmonicii „e alcătuit fără nicio interferență politică, respectând autonomia și integritatea actului cultural”.
El a argumentat că „a solicitat un punct de vedere oficial mai multor instituții abilitate, pentru a evalua corect implicațiile istorice, legale și culturale ale lucrărilor vizate”, dar a prezentat doar un unic punct de vedere, cel al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, care a transmis că Radu Gyr a fost condamnat pentru „crime de război” în 1945 și a fost director în ministerul Educației în timpul statului legionar care i-a persecutat pe evrei.
Ovidiu Andriș a comunicat doar verbal membrilor corului decizia luată, sindicatul filarmonicii cerându-i, printr-o notă, să informeze corul și să se consulte cu dirijorul acestuia și cu consiliul artistic înainte de luarea unor astfel de decizii. Solicitarea sindicatului a rămas fără răspuns.
La rândul lui, primarul Dominic Fritz neagă orice implicare – deși există precedente privind amestecul primăriei în activitatea instituțiilor culturale subordonate – dar își face public punctul de vedere și, făcând asocieri forțate, consideră de la sine înțeles ca cele două colinde pe versuri de Radu Gyr să nu fie cântate la Timișoara, unde „au murit patru timișoreni la un atentat teorist-legionar la un spectacol evreiesc în 1938…”, adăugând că „poate nu e chiar cel mai potrivit poet pentru a sărbători nașterea evreului Isus”.
Radu Gyr, „poetul închisorilor”
Radu Gyr a fost scos din rândul autorilor interziși în anii postdecembriști și i-au fost publicate mai multe volume de poezii, căci dincolo de simpatiile legionare pe care le-a avut, a fost, înainte de toate, un poet remarcabil și un ziarist creștin. Aderarea la mișcarea legionară a tineretului naționalist, era determinată atât de convingerea că ideea națională este „factorul vital în propășirea unei națiuni”, cât și de apărarea învățăturii creștine, mișcarea fiind îndreptată în primul rând împotriva Elenei Lupescu și a camarilei constituite în jurul regelui. Mulți legionari au fost, la rândul lor, asasinați și aruncați în temniță, ceea ce a întărit mișcarea, care și-a atras mulți simpatizanți din rândul oamenilor de cultură și a preoților, condamnați la ani grei de închisoare pentru credința lor. Volumele de poezii ale lui Radu Gyr, o lirică cu profunde note de religiozitate și lipsite de tentă politică, au primit în anii interbelici patru premii din partea Societății Scriitorilor Români și un premiu din partea Academiei Române.
A fost supranumit „poetul închisorilor”, căci a făcut ani grei de pușcărie atât în anii regimului autoritar ai regelui Carol al II-lea, alături de alți intelectuali de seamă precum Mircea Eliade sau Nae Ionescu, în timpul dictaturii antonesciene și în anii comunismului. După relatările celor care l-au cunoscut, în anii de temniță îi îmbărbăta pe deținuți prin credința sa și versurile născute din deznădejde și smerenie, cu gândul la suferințele îndurate de Mântuitor. După instaurarea regimului comunist, a fost judecat și condamnat pentru „crime de război” pentru vina de a fi luptat în armata română împotriva noilor „prieteni” sovietici, deși se întorsese rănit de pe frontul de răsărit, dar nu a fost niciodată acuzat de genocid. Eliberat după câțiva ani, a fost din nou arestat pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, considerată o instigare împotriva regimului. A fost condamnat la moarte, pedeapsa a fost comutată la 25 de ani de muncă silnică și a fost eliberat în urma amnistiei din 1964, împreună cu toți deținuții politic.
