Sărbătoarea Crăciunului și începutul erei creștine: povestea nașterii lui Iisus și jertfa Sfântului Ștefan

Nașterea lui Iisus Hristos, una din cele mai mari sărbători ale creștinătății, este celebrată în data de 25 decembrie după calendarul gregorian, sau 7 ianuarie, după calendarul iulian.

Cunoscută drept sărbătoarea Crăciunului, nașterea Mântuitorului este povestită în primul capitol al Evangheliei după Matei, „Cartea neamului lui Iisus Hristos, zămislirea, numele și nașterea”. Potrivit evanghelistului Matei, „Maria, mama lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt…”. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, grăind: ”Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate…” Mai departe, în Evanghelie stă scris că Maria a născut într-un staul în Betleemul Iudeii, unde veniseră pentru recensământ, căci toate odăile în care puteau găsi adăpost erau ocupate. Maria a adus pe lume „pe Fiul Său cel Unul-Născut, căruia i-a pus numele Iisus” și l-a așezat într-o iesle, unde l-au găsit  păstorii care fuseseră plecați cu oile la păscut.

Despre nașterea lui Iisus a aflat și regele Irod de la cărturarii săi, care i-au spus și cuvintele proorocului care anunța nașterea conducătorului poporului și a trimis magii să-l afle. Călăuziți de steaua Lui, magii l-au găsit împreună cu mama lui, au căzut la pământ, „s-au închinat Lui și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă”. După plecarea magilor, îngerul Domnului i s-a arătat din nou în vis lui Iosif, spunându-i să ia pruncul și pe mama lui și să fugă în Egipt, căci Irod caută copilul pentru a-l ucide. Regele ucisese toți copiii mai mici de doi ani  din Betleem, mâniat de cele auzite de la magi iar Iosif a urmat povața îngerului și a stat cu Maria și Iisus în Egipt până la moartea lui Irod, întorcându-se apoi în părțile Galileii, în orașul Nazaret și împlinind ceea ce s-a spus prin prooroci.

Nașterea lui Iisus Hristos, care se sărbătorește timp de trei zile, marchează și începutul erei creștine – era de după Hristos – fiind punctul de plecare în cronologia folosită astăzi.

În cea de-a treia zi a Crăciunului, toți creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, diacon din Ierusalim și unul din ucenicii lui Iisus, care predica lumii învățăturile acestuia. A fost primul martir creștin, condamnat la moarte prin lapidare  pentru că mărturisise credința sa în Iisus. Sinedriul l-a învinuit de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu, dar el le-a răspuns: „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Osemintele sale, descoperite în anul 415, au fost așezate în biserica de pe Muntele Sion din Ierusalim iar în anul 460, în biserica înălțată la nord de poarta Damascului, unde se credea că a avut loc martiriul.