La 570 de ani de la încetarea din viață a lui Ioan de Hunedoara, în urma inițiativei primarului Hunedoarei și a doi deputați hunedoreni, parlamentul a votat o lege prin care anul 2026 este decretat „Anul Iancu de Hunedoara”.
„Iancu de Hunedoara: erou, voievod, legendă”
Ioan, fiul cel mare al cneazului român Voicu, care primise de la regele Sigismund de Luxemburg, pentru strălucite merite militare, un rang nobiliar mijlociu şi domeniul Hunedoara, şi-a petrecut tinereţea în slujba ostăşească, alături de condotierul florentin Filippo Scolari, numit comite de Timiș. În 1438, Ioan a fost numit ban de Severin iar în 1441 voievod al Transilvaniei şi comite de Timiş. În urma morţii regelui Vladislav I Iagello la Varna, a fost ales, în 1446, guvernator al Ungariei, demnitate pe care a deţinut-o până în 1453. Ioan de Hunedoara a consacrat două decenii din viața sa luptelor cu otomanii, într-o perioadă în care campaniile acestora pentru supunerea Ţării Româneşti şi a Serbiei erau tot mai ofensive. Printre cele mai importante bătălii se numără cea de la Sântimbru, în 1442, urmată de o mare biruinţă la Porţile de Fier iar apoi expediţia din 1443, cunoscută sub numele de „campania cea lungă”. Ultima mare luptă purtată de Iancu a fost la Belgrad, în 1456, în care l-a rănit şi l-a înfrânt pe sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, şi a capturat o pradă uriaşă dar bolnav de ciumă, Ioan de Hunedoara și-a sfârșit zilele răpus de ciumă în tabăra sa de la Zemun, din apropierea Belgradului. Rămășițele sale sunt înmormântate în catedrala romano-catolică „Sfântul Mihail” din Alba Iulia.
Orașul Hunedoara va găzdui în acest an, mai ales între lunile aprilie și octombrie, o serie de evenimente organizate în cinstea vestitului comandant de oști, sub genericul „Iancu de Hunedoara: erou, voievod, legendă”, pentru a nu lăsa să se șteargă amintirea celui pe care călugărul-ostaș Ioan de Capistrano îl supranumise „lumina lumii”.
Vechea fortificație medievală, modificări și reamenajări ulterioare
La Hunedoara se află și vestitul castel al Corvinilor, monument istoric de interes național și nu numai, vizitat de turiști din întreaga lume, unde, de mai mulți ani, se efectuează ample lucrări de restaurare pentru a recupera cât mai mult din înfățișarea de altădată a vechii fortărețe medievale.
Castelul construit în stil gotic, cel mai probabil la sfârșitul secolului al XIV-lea în timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg, a fost extins de Ioan de Hunedoara, care a ridicat noi fortificații în jurul vechii cetăți. Lucrările au continuat în vremea regelui Matia Corvinul iar în secolul al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen a făcut noi modificări și reamenajări. Lucrări importante de restaurare a castelului au avut loc în secolul al XIX-lea, când acesta a suferit și unele modificări, după un puternic incendiu care a avut loc în anul 1854.
Taine ale castelului
Recent, o primă etapă de restaurare, în baza unui proiect în valoare e 5 milioane de euro finanțare nerambursabilă obținuți prin ADR Vest, a vizat conservarea și resaurarea mai multor turnuri și bastioane iar cea de-a doua, cofinanțată prin PNRR, în valoare de 6,6 milioane de de euro, vizează restaurarea unor fresce, refacerea podurilor de acces și a unor turnuri care vor fi incluse în circuitul turistic, curățarea unie fântâni din curtea interioră și a statuii de bronz a Cavalerului în armură aflată din 1873 în vârful turnului Buzdugan.
Noile lucrări de restaurare au fost totodată un prilej pentru descoperirea unor taine ale castelului, necunoscute opână acum.
În Sala Dietei spre Galeria Huniazilor au ieșit la iveală fresce care reprezintă două creaturi mitice, din secolul al XVII-lea acoperite până acum de mai multe straturi de tencuială. S-au descoperit totodată și portrete vechi de secole, ale unor personaje îmbrăcate după moda orientală și înarmate cu halebarde și a fost restaurat unul din cele mai vechi portrete ale lui Ioan de Hunedoara și o pictură murală din secolul al XV-lea, aflată în Loggia Matia.
Plăci ceramice manuale pentru Sala Cavalerilor
În anii în care s-au făcut restaurări importante la castel în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, manufactura Zsolnay din Pécs, a executat manual plăcile ceramice pentru pardosirea Sălii Cavalerilor, după planurile arhitecților Antal Khuen și István Möller. Aceeași fabrică le va produce și acum, folosind aceeași tehnică, fiecare placă urmând a fi un unicat. O parte din vechile plăci, în mare măsură degradate, vor fi expuse într-o expoziție care va prezenta numeroasele de etape de restaurare a castelului medieval.
Statuia de bronz care îl reprezintă pe Ioan de Hunedoara în chip de cavaler în armură, cu o înălțime de 2,5 metri și o greutate de peste 200 de kilograme, aflată la o înălțime de 30 de metri, va fi repusă la loc după restaurare.
