Organizația Salvați Copiii România atrage atenția că reducerea vârstei răspunderii penale nu este o soluție care să corecteze cauzele care duc la astfel de evenimente tragice, cum este acela din județul Timiș. Experții organizației argumentează că o astfel de măsură poate deschide un cerc vicios al delincvenței, mai ales în contextul în care sistemul românesc de protecție și reabilitare a minorilor care au comis fapte penale este marcat de lipsuri, România dispunând în prezent de infrastructură minimă pentru gestionarea acestor cazuri. În România funcționează în prezent doar patru unități specializate administrate de Administrația Națională a Penitenciarelor destinate minorilor cu vârste cuprinse între 14 și18 ani față de care s-au dispus măsuri educative privative de libertate iar personalul specializat – psihologi, asistenți sociali, mediatori, pedagogi – este absolut insuficient. În absența programelor și centrelor adecvate, decizia autorităților este adesea să plaseze copilul în sistemul de protecție generală fără un plan clar de intervenție terapeutică. Dacă România dorește cu adevărat să prevină fapte absolut inacceptabile, precum uciderea unui copil, atunci atenția politică și resursele trebuie direcționate către serviciile de asistență socială, educație și sănătate mintală pentru copiii vulnerabili ori cu comportamente antisociale, nu spre coduri penale mai rigide.
Salvați Copiii România reafirmă că înainte de orice schimbare legislativă, un răspuns eficient trebuie să pornească de la prevenție, sprijin și intervenție timpurie, nu de la represiune, căci copiii care pot deveni victime ale violenței au dreptul la protecție reală, nu doar la reacții de moment iar cei care comit fapte penale au nevoie de intervenții specializate, menite să corecteze traiectorii de viață, nu să le fractureze definitiv.
În prezent, cadrul legal din România stabilește că minorii sub 14 ani nu pot fi trași la răspundere penală, putând fi luate măsuri precum supravegherea specială, care presupune frecventarea unor centre de zi specializate, urmarea unor tratamente medicale, consiliere ori psihoterapie și interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane, sau plasamentul la o familie sau într-un centru rezidențial, iar pentru cei cu vârste între 14–16 ani răspunderea penală este condiționată de demonstrarea discernământului, prin expertiză de specialitate. În consecință, răspunsul instituțional pentru copiii care comit fapte penale ar trebui să se bazeze, cu prioritate, pe măsuri educative și intervenții de asistență socială, în timp ce privarea de libertate rămâne o soluție de ultim resort, rezervată situațiilor de gravitate deosebită sau recidivei.
Experiențele internaționale, precum cele din Danemarca, Australia, Suedia, Anglia sau Țara Galilor au arătat că scăderea vârstei răspunderii penale nu contribuie la reducerea faptelor penale comise de adolescenți, dimpotrivă pot exacerba acest fenomen, sistemul penal exercitând multiple presiuni asupra dezvoltării unui copil și generând un cerc vicios al delincvenței. Internarea într-un centru de detenție are, de asemenea, consecințe dezastruoase asupra evoluției școlare și psiho-sociale, închisoarea nefiind un spațiu de reabilitare pentru copii. Studiile care compară traseele de viață arată că tinerii supuși detenției devin adesea adulți cu probleme multiple (sănătate mintală precară, abuz de substanțe, dificultăți de inserție profesională), în timp ce alternativele educative îi pregătesc pentru reintegrare.
În loc de pedeapsă și închisoare, investiția în prevenție dovedește eficiență reală în țările avansate, așa cum arată studiile internaționale, măsurile care protejează copilul vulnerabil fiind începute înaintea comiterii unor fapte penale. Tranziția de la cultura punitivă la cultură preventivă în justiția juvenilă este susținută și de literatura de specialitate, care arată că programele terapeutice și alternativele la detenție duc la scăderi mai mari ale recidivei comparativ cu pedepsele tradiționale.
Salvați Copiii România insistă asupra exemplului dezvoltării unor centre de consiliere și intervenție socio-educativă la nivel local, a campaniilor de informare pentru familii, a echipelor mobile multidisciplinare de intervenție timpurie, toate ca alternative eficiente la intrarea în sistemul penal.
