Dan Silviu Iliescu este o figură cunoscută în scena muzicală autohtonă ca și chitarist al formației Axis. Trupa a luat naștere în vara anului 2011, pe când chitaristul orșovean (pe atunci) Dan Silviu Iliescu a trecut granița peste Dunăre pentru a concerta în orășelul sârbesc Kladovo. Acolo i-a cunoscut pe Dejan Kotarčić (bass) și pe Ranko Varga (tobe), iar dragostea pentru rock-ul psihadelic al anilor ’70 i-a determinat pe cei doi sârbi să formeze o alianță transfrontalieră cu tânărul român.
Recent, chitaristul timișorean al formației AXIS a pus bazele unui studio de înregistrări numit Electric Peace Records, ocazie cu care i-am adresat câteva întrebări pe acest subiect.
- Cum s-a născut ideea realizării studioului de înregistrări Electric Peace Records?
Inițial am pornit de la nevoia de a avea o casă de discuri. Pentru a putea produce un material discografic în format fizic în Romania, trebuie sa fi entitate juridică. Așa a luat naștere Electric Peace Records. Nu a început cu gândul de studio, însă acum doi ani căutam o sală de repetiții pentru Maryliss. Așa am ajuns la Casa Tineretului unde Bogdan, directorul locației, ne-a prezentat singurul spațiu pe care-l mai avea disponibil. Era destul de mare pentru ce aveam noi nevoie – am înțeles că în trecut fusese sala de repetiții a lui Pro Musica, însă mi-a sărit în ochi din prima potențialul său. Din totdeauna am fost fanul înregistrărilor “cu toții deodată”, unde trupa cântă împreună într-o cameră mare, cu posibilitatea de a avea amplificatoarele sau solistul vocal separat de principala sursă de „zgomot” – tobele. Spațiul, care era deja destul de mare, venea și compartimentat în mai multe încăperi generoase. Atunci s-a înfiripat ideea că ar putea deveni mai mult decât o sală de repetiții. Am decis să batem palma. Prin vara lui 2024, printre altele, m-am apucat cu colegul Alex Florescu – omul meu de bază de-a lungul „epopeii rigipsului”, de „meșteșugărit”. După mult praf, mâncărime de la vata bazaltică, calcule matematice semi-avansate și un an mai târziu, am reușit, cu deja multe cunoștințe într-ale construcției și dulgheriei – pe care sper să nu trebuiască să le mai aplic curând, să închidem acest capitol.
- Dar ce ați renovat atât de mult acolo?
Spațiul era destul de decent pentru o sală de repetiții, însă doar atât. În linii mari, am încercat să facem spațiul propice pentru înregistrări. Am construit o cameră în cameră, pentru fiecare încăpere. Am făcut uși de vreo 200 de kilograme, de la zero, tratament acustic și așa mai departe – totul pentru a putea izola fonic camerele una de cealaltă.
- Ce fel de artiști vreți să înregistrați în cadrul studioului?
Toți artiștii sunt bineveniți. De la soliști care vor să înregistreze voce peste un negativ sau să facă voice-over pentru diverse proiecte, până la trupe – chiar și orchestre de dimensiuni medii. Ne-am creat o infrastructură destul de generoasă de canale pe care le putem înregistra simultan, cât și flexibilitate pentru monitorizare, cu mix-uri individuale pentru fiecare membru al grupului.
- Vă ocupați și de producție muzicală?
Sigur, însă în „limita genului disponibil” – hahaha.
După cum ai dedus deja, din vibe-ul studioului, direcția muzicală este bazată pe genuri puternic influențate de chitară, tobele – în general instrumente live. Aici ne pricepem cel mai bine, dar și ajungem la un rezultat mai rapid, decât dacă am folosi instrumente programate. Așadar și producțiile la care am lucrat și vom lucra în viitor vor fi cel mai probabil din sfera blues, rock, soul, funk sau R&B. În zona asta cred că putem fi de ajutor. Nu-mi place să mă întind mai mult decât îmi este „păturica”. Motiv pentru care avem și parteneri foarte mișto cu care colaborăm, precum Artonic Productions, unde Dodo, omul din spatele butoanelor, are un talent aparte pentru genurile mai mainstream.
- Aveți deja materiale realizate la studio?
Realizate da. Lansate, încă nu. Am avut deosebita plăcere ca primul client care ne-a trecut pragul să fie chiar Ștefan Hrușcă. Anul trecut am finalizat de mixat și albumul de debut al lui David Fole, un artist tânăr de care veți auzi destul de multe în viitor – material produs de Artonic Productions. Am lucrat și cu Calin Lupu la două piese – urmează să ne apucăm de a treia. Momentan lucrez la primul album Fără Filtru, care o sa fie tare mișto și am în plan să încep o serie de studio live sessions cu artiști timișoreni, filmate, mixate, totului tot. Am și făcut deja o probă cu Maryliss. O să apară în curând. Este de lucru. Timp să fie!
- Ce vă deosebește de alte studiouri?
Oamenii din jur. Nu suntem Abbey Roads, evident, însă avem destul de multe plusuri, care sunt destul de rare sau deloc în zona asta a țării. Pe lângă infrastructura de a realiza proiecte măricele, cu grupuri mai numeroase, ceea ce nu am prea văzut la multe studiouri este serviciul de session musicians. Venind din lumea trupelor, daca nu am cunoștiințe muzicieni, nu știu ce altele am. Mă bucură să am alături oameni talentați si dornici de înregistrat. Putem lua proiecte de a înregistra diverse instrumente pentru piesele autorilor care ne contacteaza, fără nici un fel de problemă. Chiar pe asta plusez! Asta mă și duce cu gândul la un proiect interesant de anul trecut, unde am fost contractați să reproducem o piesă scrisă cu AI. Partea interesantă a fost că autorului i-a placut atât de mult versiunea AI, încât nu a vrut absolut nici o modificare, doar să sune mai bine, mai „uman”, fără artefacte. Zis și făcut. Practic am făcut un cover, înregistrat la calitate de studio.
- Care sunt planurile muzicale AXIS și Maryliss pentru 2026?
Ne-am apucat pe ambele fronturi de compus următoarele materiale discografice. Cu puțin noroc în toamnă „ne înnoim”. Cu Maryliss deja de anul trecut am început să includem în repertoriu piese de pe urmatorul material. Cu AXiS am în plan să prezint câteva piese în primavară, la Urban Blues Fest la București.
