Gabriel Almași este una dintre vocile distincte ale muzicii contemporane românești. Parcursul său artistic a început cu studii la Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest din Timișoara, secția Pedagogie Muzicală, unde, pe lângă formarea academică, a urmat și cursuri de compoziție în afara programei, sub îndrumarea Maestrului Remus Georgescu.
„La întrebarea asta…. ce este muzica? …am un răspuns simplu. În spatele muzicii trebuie să se afle o ființă umană. Pentru mine omul definește muzica. Ea vine dinspre om spre om. Nu funcționează la animale. Dacă mi-aș imagina viața fără muzică? Câteodată toți avem momente în care spunem că e prea multă muzică. Eu cred că unul din lucrurile care definesc un muzician este acela că orice altceva ar face se întoarce cumva la muzică. Eu nu-mi imaginez viața fără muzică. E un neastâmpăr din ăsta… orice altceva aș face tot mă întorc la muzică“, spune Gabriel Almași.
Născut în 20 iunie 1977 la Curtici, în județul Arad, Gabriel Almași și-a încheiat doctoratul în muzică cu teza „O teorie a instrumentelor electronice“ și de 18 ani este profesor la Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul UVT. În ceea ce privește schimbarea de generații el consideră că studenții din zilele noastre sunt deștepți, iar muzica definită drept cultă de unii este în opinia sa, elaborată.
„Nu-mi imaginam vreodată că o să fiu profesor, iar cei 18 ani de când sunt la Facultatea de Muzică au trecut repede. Am avut norocul să predau, nu regret nicio secundă această alegere, e cel mai potrivit job pe care puteam să-l am. În schimbarea asta rapidă a generațiilor am prilejul de a vedea cum se schimbă studenții. Și… e o schimbare fantastică. N-aș vrea să zic dacă în bine sau în rău. Asta m-ar face să compar cu trecutul meu. Eu sunt omul care citeam cărți…care atunci când citea un articol citea până la capăt, nu doar titlul… n-aveam rețele de socializare… e și bine și rău… Studenții din zilele noastre sunt foarte deștepți. E drept… nu mai au focusul pe care îl aveam noi, nu se pot concentra mult timp.Nu-mi place să folosesc termenul de muzică cultă. Nu mi se pare OK. E mai degrabă muzică elaborată. Eu sunt un norocos fiindcă l-am întâlnit pe maestrul Remus Georgescu, care mi-a dat curaj și încredere“, a mai spus Gabriel Almași.
În ceea ce privește schimbarea generațiilor care frecventează evenimentele cu muzică elaborată, Gabriel Almași e de părere că publicul este curios și deschis la noutăți, desigur cu excepțiile de rigoare.
„E și normal ca publicul să se schimbe.
La Filarmonică, de exemplu, din păcate…sunt mult mai multe telefoane. Nu cele care sună ci luminițe. Care filmează. Există însă și melomani fantastici. Care ar putea preda la rândul lor la Facultate. De obieci la Filarmonică, sala e plină. Lumea are nevoie de concerte. Îmbucurător este faptul că lumea vine și la muzici mai puțin accesibile. Bineînțeles la valsuri și la polka…. e plin. Mai puțin accesibile sunt concertele cu muzică contamporană. De la Gustav Mahler în sus. Cele mai de nișă. Unul din concertele de care-mi amintesc cu drag a fost cel susținut de The Black Page Orchestra. Care sunt super experiementali. La acest recital erau și oameni rătăciți. Care văzând că sunt din Viena au crezut că se duc să asculte valsuri. Și pentru care concertul a fost un șoc“, a povestit Almași.
Compozițiile sale acoperă o paletă largă de expresie, incluzând muzică simfonică, lucrări camerale, creații solistice, dar și muzică pentru teatru. Lucrările sale au fost interpretate în numeroase festivaluri iar de-a lungul anilor a colaborat cu o serie de artiști, printre care se numără Alexandrina Hristov, Bega Blues Band, Implant pentru Refuz, Trompetre sau Blazzaj.
„În muzica elaborată publicul e mult mai nișat. Muzica… oricum ar fi ea… trece dincolo de estetică. Muzica e locuită. Pui ceva în ce faci, o formă de energie. Mie mi-e frică să mă regăsesc. Mi-e frică de cuvântul ăsta. Îmi place să experimentez și mă simt bine în mai multe direcții. Când eram mic ascultam o ușă care scârțăia și care mi-a rămas în minte. Aveam la un moment dat și o formație super experimentală în care cântam la aparate de morse. Fascinația mea pentru nou datează de demult. În altă ordine de idei, suntem mândri de studenții care au terminat la noi. E dovada că ceea ce facem noi este bine. Când merg la filarmonică, văd pe scenă mulți foști studenți. Desigur ne mândrim și cu cei care s-au realizat peste hotare, la instituții de prestigiu. Din fericire, în muzica elaborată AI-ul nu are încă succes. Când va ajunge să facă simfonii… vom fi gata“, a mai adăugat Gabriel Almași.
