Proiectul de modernizare a liniei feroviare Caransebeș-Timișoara-Arad, așteptată de ani de zile, prin care se dorește scurtarea timpului de deplasare pe acest tronson de cale ferată, implică însă și distrugeri ale patrimoniului industrial al Banatului, semnalate de istoricul de artă Cristian Oliviu Gaidos de la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj.
Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, împreună cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, intenționează să demoleze mai multe clădiri feroviare istorice, și anume patru gări solide, construite din cărămidă între anii 1875–1876: Remetea Mare, Recaș, Topolovățu Mare și Belinț. Totodată, sunt vizate stațiile istorice de alimentare cu apă din Topolovățu Mare și Lugoj, utilizate odinioară pentru alimentarea locomotivelor cu aburi.
Istoricul lugojean precizează că linia Timișoara – Orșova a fost realizată între 1875 și 1878 de Societatea privilegiată austriacă de căi ferate (StEG), sub coordonarea directorului August W. de Serres, constituind una dintre cele mai importante investiții feroviare din Banat. Secțiunea Timișoara – Lugoj – Caransebeș , de 100 de kilometri, a fost inaugurată la 22 octombrie 1876, la doar zece luni de la începerea lucrărilor, și a inclus zece gări, 52 de cantoane și două poduri majore, peste Bega și Timiș. În urma electrificării liniei, în 1974, o parte dintre clădirile istorice au fost modificate sau reconstruite. Unele au dispărut deja, precum gara Lugoj, care a fost recent demolată. Tocmai de aceea, puținele obiective care au supraviețuit până astăzi reprezintă mărturii valoroase ale unei etape definitorii pentru dezvoltarea industrială a Banatului.
Cristian Oliviu Gaidos mai spune că „noile gări au volume banale, trădează o arhitectură rece și standardizată, executată din tablă, panouri și tâmplărie din PVC sau aluminiu, fără nicio preocupare pentru contextul istoric. Deși funcționale, aceste clădiri au un impact vizual puternic asupra peisajului rural și nu reflectă identitatea culturală a Banatului, fragmentând ambientul tradițional și înlocuind reperele istorice – gările austro-ungare – cu o arhitectură generică”.
Argumentele invocate de CFR pentru demolare sunt legate de siguranță și de costurile ridicate ale reabilitării, dar din analiza planurilor de situație reiese că vechile clădiri nu se suprapun cu noile amplasamente, necesitatea demolării lor fiind discutabilă.
Istoricul face un apel public ca cel puțin gara Belinț, cea mai bine conservată dintre acestea, care păstrează elemente originale precum volumul corpului central, organizarea interioară, sala de așteptare și o parte dintre ancadramentele ușilor – precum și stațiile istorice de apă din Topolovățu Mare și Lugoj să fie salvate de la demolare. „Aceste imobile ar putea fi preluate în administrare de autoritățile locale, conservate și restaurate prin accesarea fondurilor europene și valorificate ca repere de patrimoniu industrial, mărturii autentice ale uneia dintre cele mai importante linii feroviare construite în Banat: Timișoara – Orșova (1875–1878). Prin salvarea acestor clădiri afirmăm că modernizarea nu presupune anularea trecutului, ci asumarea și integrarea lui într-un viitor clădit pe respectul față de memorie și identitate locală” susține Gaidos.
Asociația „Salvați Patrimoniul Timișoarei” se alătură public demersului inițiat de Cristian Oliviu Gaidos privind necesitatea protejării patrimoniului feroviar istoric de pe tronsonul Lugoj – Timișoara Est, căci modernizarea infrastructurii feroviare, esențială pentru dezvoltarea regiunii, nu trebuie să însemne demolarea memoriei industriale a Banatului. Analiza documentelor disponibile indică faptul că demolarea integrală nu reprezintă singura soluție tehnică iar conservarea selectivă și integrarea acestor imobile în proiectele de modernizare sunt posibile și conforme atât cu Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cât și cu bunele practici europene de reutilizare adaptivă. Asociația solicită realizarea unei analize comparative demolare vs. Conservare, implicarea autorităților locale și județene în identificarea unor soluții de protejare și valorificarea culturală și turistică a clădirilor feroviare istorice, având în vedere că modernizarea nu trebuie să ducă ștergerea identității locale.
