Foto: Virgil Simonescu
Societatea Timișoara a marcat sâmbătă, 14 martie, împlinirea a 36 de ani de la lansarea Proclamația de la Timișoara printr-un eveniment organizat la Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, în cadrul căruia au fost decernate premiile anuale ale organizației. Manifestarea a inclus și conferința „Revoluția dintre ieri și azi – moștenire și memorie”, dedicată reflecției asupra impactului și actualității documentului programatic apărut după Revoluția Română din 1989.
Proclamația de la Timișoara a fost citită public la 11 martie 1990, de la balconul Operei din Timișoara, de către reprezentanții Societatea Timișoara. Documentul a formulat 13 puncte prin care autorii propuneau reformarea profundă a societății românești după căderea regimului comunist. Printre cele mai cunoscute prevederi s-a numărat punctul 8, care cerea interzicerea pentru o perioadă limitată a accesului la funcții publice pentru foștii activiști comuniști și pentru ofițerii de securitate, ca formă de lustrație politică.
Proclamația a devenit, în anii de după revoluție, unul dintre reperele morale și politice ale tranziției democratice, fiind considerată de mulți autori drept o „constituție morală” a spiritului revoluționar de la Timișoara.
Premiile Societății Timișoara
În cadrul ceremoniei din 14 martie, Florian Mihalcea, președintele Societatea Timișoara, a subliniat că, la peste trei decenii de la lansarea Proclamației, este importantă reamintirea valorilor pe care documentul le promovează, într-un context internațional și politic pe care l-a descris drept „tulbure”.
„Sunt 37 de ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara și ne-am gândit să ne întâlnim și să ne mai uităm puțin în urmă la cele întâmplate și la toate cele care au trecut de atunci până acum. Poate că multă lume se va întreba ce rost are să mai discutăm despre Proclamația de la Timișoara acum, în aceste zile în care lumea pare că a nebunit. Dar poate că tocmai de aceea trebuie să discutăm despre Proclamația de la Timișoara”, a declarat acesta.
Premiile acordate în acest an au fost:
- Premiul „Speranța” – acordat actorului Victor Rebengiuc și activistei Raluca Moroșanu, „pentru cea mai însemnată contribuție la instaurarea democrației, destrămarea structurilor comuniste și menținerea speranței în România”.
- Premiul „Secera și ciocanul” – acordat judecătoarelor Lia Savonea și Elena Costache, „pentru efortul deosebit depus întru conservarea și susținerea sistemului și structurilor (neo)comuniste în România”.
- Premiul „Ion Monoran” – oferit organizației Inițiativa Timișoara și artistului Tudor Chirilă pentru „stăruința în demersurile de a decanta valorile morale în societatea românească”.
- Premiul „Alexandra Indrieș” – acordat artistului Dan Perjovschi pentru contribuția la dezvoltarea spiritului civic și promovarea democrației și a statului de drept prin intermediul artei și al cuvântului scris.
- Premiul de jurnalism civic „Oscar Berger” – acordat jurnaliștilor N. C. Munteanu, Mihai Voinea și Andreea Pocotilă, de la Recorder, pentru activitatea jurnalistică. Distincția poartă numele regizorului și jurnalistului Oscar Berger, fost director al ziarului „Timișoara”.
- Premiul „Punctul 12 al Proclamației de la Timișoara” – acordat jurnalistului Christian Mititelu pentru promovarea principiilor Proclamației în diaspora.
Simbolistica trofeelor
Trofeele au fost realizate de artistul plastic Iosif Tasi‑Tajo. Potrivit acestuia, lucrările includ o inserție dintr-o bucată de lemn provenită din structuri vechi de susținere ale orașului construit pe teren mlăștinos – un simbol al legăturii dintre trecutul și prezentul Timișoarei. Elementele de cupru separă portativul cromatic în nouă segmente, dar în același timp le unesc prin proprietățile conductoare ale metalului, iar trofeele sunt protejate cu un strat de ceară de albine.
Numărul premiilor – nouă – face trimitere la cele nouă litere ale cuvântului „Timișoara”.
„Mă bucur că aceste premii merg către oameni care au arătat acest curaj și această claritate morală”
Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a subliniat în intervenția sa că valorile Revoluției și ale Proclamației rămân actuale.
„Cred că titlul acestei conferințe – „Moștenire și memorie – Revoluția Română” – spune foarte mult. Avem nevoie, pe lângă memorie, și de o moștenire activă atunci când vorbim de revoluție. Societatea Timișoara tocmai asta a reușit, să ducă mai departe această moștenire programatică reprezentată de Proclamația de la Timișoara”, a afirmat edilul.
Acesta a adăugat că valorile formulate în document rămân relevante pentru viața publică actuală.
„Curajul de care a fost nevoie atunci, în 1989, este un curaj de care este nevoie și astăzi. Tocmai de aceea mă bucur că aceste premii merg către oameni care au arătat acest curaj și această claritate morală”, a spus Dominic Fritz.
Dezbatere despre moștenirea Revoluției
În cadrul dezbaterii moderate de jurnalista Brîndușa Armanca, participanții au discutat despre impactul real al Proclamației asupra evoluției democratice a României. Jurnalistul Christian Mititelu a afirmat că documentul trebuie înțeles în contextul momentului istoric imediat de după revoluție.
„Proclamația trebuie citită în contextul momentului respectiv, imediat după o revoluție sângeroasă pornită de la Timișoara. Ea exprima niște deziderate despre care era greu de crezut că vor putea fi acceptate de o clasă politică dominată atunci de forțe populiste”, a declarat acesta.
La rândul său, jurnalistul N. C. Munteanu a spus că Proclamația reprezintă o continuare simbolică a spiritului Revoluției.
„Cred că Proclamația de la Timișoara este un fel de monument nevăzut al gestului timișorenilor care au ieșit în stradă în 1989. Probabil că singurul punct care nu a fost niciodată îndeplinit este celebrul punct 8, iar neîndeplinirea lui constituie și astăzi păcatul fundamental al genezei democrației românești după 1989”, a afirmat acesta.
