
Galeria Meta Spațiu de pe bulevardul Mihai Viteazu din Timișoara vernizează joi, 19 martie, începând cu ora 19:00, expoziția „Damaged Goods”, curatoriată de Mirela Stoeac Vlăduți, care reunește lucrări ale artiștilor Guadalupe Aldrete, Mathias Bar, Josépha Blanchet, Mirela Cerbu, Chiara Campanile, Cosmin Haiaș, Emilia Jagica, Eva Maria Schartmüller, Alex Mirutziu, Virgilius Moldovan, Adrian Oncu, Marina Oprea, Robert Reszner și Sorin Scurtulescu.
„Damaged Goods” pornește de la limbajul comerțului capitalist, unde obiectele sunt evaluate, clasificate și eliminate atunci când nu mai corespund standardelor de utilitate sau perfecțiune. În acest vocabular economic, „bunurile deteriorate” sunt acele lucruri considerate defecte, uzate sau compromise — produse care nu mai pot circula eficient în sistemul valorii. Expoziția mută această logică asupra corpului și a experienței umane, analizând modul în care capitalismul tratează corpul ca pe un bun: produs, instrument de muncă, suprafață de consum și, în cele din urmă, deșeu atunci când nu mai performează conform așteptărilor.
De-a lungul istoriei artei, corpul a fost rareori neutru.
De la anatomia idealizată a sculpturii clasice la carnea moralizată a iconografiei creștine, corpurile au funcționat ca purtătoare de valori și norme sociale. În capitalismul contemporan, această încărcătură simbolică este completată de o dimensiune economică directă: corpul produce, se vinde, se optimizează și se expune. Este disciplinat pentru muncă, modelat pentru consum și evaluat constant în funcție de eficiență, productivitate sau dorință. În acest context, deteriorarea devine mai mult decât o simplă rană sau imperfecțiune. Ea marchează momentul în care corpul nu mai poate fi integrat fără fricțiune în logica productivității și a consumului. Corpul obosit, abuzat, suprautilizat sau refuzat devine un „bun defect”, un corp care nu mai funcționează conform standardelor pieței. Prin lucrările prezentate, artiștii care au realizat această expoziție refuză această clasificare finală. În loc să privească deteriorarea ca pe o pierdere de valoare, expoziția o propune ca pe o formă de dovadă: dovada contactului, a presiunii, a muncii și a timpului. Corpurile prezente aici nu sunt reparate și nici purificate; ele rămân marcate de procesele care le-au traversat. În aceste urme — cicatrici, oboseală, fragilitate — se citește nu un eșec, ci persistența experienței trăite. Expoziția propune astfel o privire asupra corpului ca teren de negociere între sisteme economice și existență materială: un corp care este simultan produs, instrument și surplus, dar care continuă să reziste clasificării totale. „Damaged Goods” deschide un spațiu în care deteriorarea nu mai înseamnă excludere, ci devine un mod de a vorbi despre supraviețuire, uz și memorie.





