div class="wp-block-image">


La poalele vârfului Highiș din nordul Munților Zarandului, pe drumul dintre comuna Târnova și Căsoaia, se ascunde o micuță localitate străbătută de două văi, cu casele ordonate de-a lungul străzilor și locuite de câteva sute de săteni care au păstrat îndeletniciri și obiceiuri străvechi, un adevărat loc de poveste în mijlocul naturii, liniștit, cu aer curat.
Cele mai vechi urme de locuire sunt din epoca neolitică, așa cum arată artefactele descoperite cu prilejul unor lucrări agricole. În zonă au fost identificate și urmele a două așezări dacice, care pot fi încadrate între secolul I î.Ch. și secolul I d.Ch.
Numele așezării medievale pare să vină de la crescătorii de șoimi numiți în Evul Mediu drăuți, dar în legătură cu vechimea acesteia, pierdută în negura vremurilor, există mai multe ipoteze. Așezarea e menționată pentru prima dată într-una din diplomele regelui Sigismund de Luxemburg de la începutul secolului al XV-lea, ulterior apărând, asemănător ortografiat, în mai multe scrieri, dar satul a suferit, de-a lungul veacurilor, mai multe reconfigurări, casele joase, acoperite cu paie și stuf și ferestre mici, aliniate pe marginea străzilor perpendiculare pe o stradă principală, în mijlocul căreia se afla biserica, școala și primăria, fiind înlocuite cu case mai noi.
În mijlocul localității se află biserica, înălțată în anul 1897, care poartă hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe” și a înlocuit o mai veche biserică de lemn cu același hram, care fusese sfințită în anul 1764 de episcopul Sinesie Jivanovici.
Încă din anul 1789 a existat la Drauț o școală sătească, devenită cu timpul un adevărat lăcaș de cultură al locuitorilor, iar prima clădire a școlii confesionale românești a fost construită în 1860, între valea Highișului și pârâul Modoș, extinsă 30 de ani mai târziu dar astăzi dispărută. În 1909, când numărul elevilor crescuse considerabil, a început construirea unei școli noi, terminată trei ani mai târziu, iar în 1938 a început edificarea unui nou local al școlii, dat în folosință zece ani mai târziu.
Cea mai reprezentativă clădire din Drauț este însă conacul, construit în secolul al XIX-lea în marginea satului, care a aparținut lui lui Bogdanffy Bela şi Daniel Gorgely și a fost recent renovat de actualii proprietari.
Este o clădire elegantă, cu un singur nivel, dar impunătoare prin elementele decorative neoclasice. Ferestrele au obloane și o terasă-foișor mărginită de un gărduleț din lemn traforat, intrarea e marcată de un pavaj elegant iar clădirea e înconjurată de o curte și livadă care se întinde pe șase hectare.
În apropierea localității se găseau mine de aur și aramă, ale căror urme se mai pot vedea în locul numit „minele bătrâne”, nu departe de Căsoaia.













