Un studiu al asociației „Salvați copiii” arată că procentul copiilor români sub 16 ani afectați de privațiuni materiale este mai mult decât dublul mediei la nivelul Uniunii Europene: 31,8%, față de 13,6%, cu grupa de vârstă 10 – 15 cea mai afectată – 33,9%, în vreme ce 27,6% dintre copiii din România cu vârsta sub 6 ani sunt afectați de acest fenomen. Pentru 1,163 milioane de copii din țara noastră, asigurarea resurselor necesare pentru un trai sănătos este problematică, copiii români continuând să fie mult mai afectați de sărăcie în comparație cu adulții. Aproape trei din cinci familii nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educație, procentul fiind mai ridicat în rândul familiilor sărace și xu un nivel aducațional scăzut.
Cheltuielile României pentru investițiile necesare pentru educația și sănătatea copiilor sunt insuficiente și mult sub media Uniunii Europene, sistemele oficiale de monitorizare a factorilor de vulnerabilitate, cum ar fi apartenența etnică, plecarea părinților în străinătate, nu sunt suficient de bine folosite iar fondurile de la bugetul de stat sau din surse europene nu beneficiază de o planificare multianuală sau de predictibilitate. Vulnerabilitățile socio-economice se transmit de multe ori de la o generație la alta, iar veriga principală prin care aceste dezavantaje se propagă este educația.
Pentru ameliorareaacestei stări de lucruri, „Salvați copiii” recomandă creșterea alocărilor publice pentru copii, în momentul de față sumele alocate fiind de doar 3,4% din PIB pentru educație, 4,7% pentru sănătate și 12,8% pentru protecție socială, cu mult sub mediile europene. Totodată, se impune o planificare transparentă și multianuală a fondurilor prin introducerea unui cadru de finanțare multianual, care să beneficieze de consultare publică onestă, pentru programele adresate copiilor și familiilor cu copii în risc de sărăcie, atât din bugetul de stat, cât și din fondurile europene disponibile prin Garanția Europeană pentru Copil. Pentru combaterea sărăciei infantile sunt necesare politici coerente care să sincronizeze sprijinul economic al familiei cu accesul la educație de calitate, servicii de sănătate și protecție socială, pentru a rupe cercul vicios al transmiterii intergeneraționale a vulnerabilităților. Până în prezent au fost înființate sau se află în proces de lansare doar aproximativ 300 de servicii comunitare în cele cel puțin 2.000 de comunități în care se simte lipsa acestora, pentru a fi evitate pe cât posibil formele grave de vulnerabilitate și trebuie extinse programe precum „O masă sănătoasă”, asigurarea transportului școlar eficient și sigur, facilități gratuite adecvate de petrecere a timpului liber, pentru reducerea abandonului școlar și a izolării sociale și o colaborare cu organizații neguvernamentale.
În 2019, Uniunea Europeană s-a angajat să scoată din sărăcie 5 milioane de copii din cei 19,1 milioane aflați la acea vreme în risc de sărăcie, termenul pentru realizarea acestui angajament fiind anul 2030.
Cu toate acestea, între 2019 și 2024, în loc ca acest fenomen să scadă, numărul copiilor săraci din Europa a crescut cu 446.000 – echivalentul unei medii zilnice de 244. S-a demonstrat că adulții care și-au petrecut copilăria în sărăcie au șanse mai mici de a participa pe piața muncii, câștigă cu circa 20% mai puțin și au o stare de sănătate mai proastă, echivalentul pierderii anuale a două săptămâni din speranța de viață. Acest cerc vicios al dezavantajului produce efecte asupra performanțelor școlare și șanselor de angajare, contribuind la decese timpurii, care ar putea fi prevenite. Această stare de fapt demonstrează că măsurile de intervenție nu trebuie doar să atenueze sărăcia existentă, ci și să aibă în vedere întreruperea acestui cerc vicios inter-generațional. Cu o viziune adecvată, Europa poate răsturna această tendință, plasând copiii în centrul politicilor economice și sociale, dacă are curajul politic necesar pentru a trata sărăcia în rândul copiilor nu ca pe o statistică, ci ca pe o injustiție care poate fi corectată.
