Venirea primăverii aduce celor care nu îndrăgesc sporturile de iarnă prilejul de a face lungi plimbări prin natura atât de generoasă cu Banatul Montan, care le oferă nenumărate locuri în care se pot bucura de peisaje minunate dar și de legende nebănuite.
Unul dintre acestea este mai puțin cunoscuta vale a Siriniei din Clisura Dunării, care pornește din apropierea satului Cozia, aparținător de comuna Berzasca și străbate un drum de aproape 20 de kilometri, până în satul Bigăr. E un traseu de care se pot bucura atât iubitorii de natură, cât și cei de istorie și legende.
Minuni ale naturii și legende fabuloase
La confluența râului cu Dunărea se formează o mică deltă, iar de-a lungul văii, primul loc care atrage atenția este cascada prințesei Sirinia, o crăiasă care se ascundea în păduri și se îmbăia în cascadele cu apă cristalină, uluindu-i pe cei care o zăreau cu frumusețea ei nepământeană. Potrivit legendei, cascada este considerată a fi părul lung până în pământ al prințesei iar numele acesteia, ca cel al văii, ar proveni din cuvântul grecesc „sirenă”. Întreaga vale, a cărei înfățișare e mereu surprinzătoare, este legată și de alți eroi legendari, întâlniți în mai multe locuri din sudul Banatului.
Legenda spune că prin locul aflat nu departe de satul Bigăr ar fi trecut și unul din eroii mitologiei grecești, Hercule, în drumul său pentru aflarea hidrei, locul de pe vale care are forma unei uriașe tălpi omenești modelate după erodarea pereților calcaroși de către apă fiind numit „Talpa lui Hercule” sau „Talpa uriașului”. La fel ca în alte locuri apropiate, și Iovan Iorgovan din mitologia locală, asemănător lui Hercule, ar fi străbătut această vale, unde ar fi tăiat penultimul cap al balaurului cu șapte capete, sângele acestuia colorând pentru vecie stânca Siriniei și încărcând întregul loc cu o energie care îi revigorează pe cei care ajung aici. Balaurul ar fi fost urmărit mai departe de Iovan Iorgovan până la Coronini, la Gaura lui Muscă, unde i-a fost retezat și ultimul cap. Blestemul balaurului s-a împlinit prin apariția muștei columbace, un adevărat pericol pentru animalele oamenilor din zonă, aceasta fiind stârpită abia în veacul trecut. Tot de legendarii Hercule și Iovan Iorgovan, care, în opinia etnologilor s-au suprapus, se leagă și legenda din zona Cheilor Corcoaiei de pe râul Cerna, un alt loc în care eroii s-ar fi luptat cu balaurul.
Pe valea Siriniei mai pot fi întâlnite mici dar spectaculoase căderi de apă care țâșnesc direct din stâncă și sunt de-a dreptul impresionante. mai ales după o perioadă cu precipitații abundente. Pe cursul râului se află și cascada de la Rizna, la care se poate ajunge pe un drum forestier. Cheile Siriniei se află de-a lungul întregului drum, oferind un minunat peisaj carstic.
Una din cele mai vechi mănăstiri din Clisura Dunării
Nu departe de Cozia, într-o poieniță de pe malul râului, se află vestigiile mănăstirii Sirinia, despre care se presupune că ar fi fost construită în secolele XIII-XIV, și ale cărei origini sunt învăluite în mister.
Ea a fost menționată în izvoare otomane printre douăzeci de mănăstiri bănățene distruse în timpul luptelor purtate în urma numeroaselor incursiuni turcești în Banat.
Mănăstirea cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, una din cele mai vechi din clisură, aparținea în Evul Mediu cetății Drencova, ale cărei ruine se mai văd în apele Dunării.
Satul cehesc în formă de cruce
La capătul văii se află satul Bigăr întemeiat la începutul secolului al XIX-lea cu coloniști cehi aduși din Boemia, o așezare izolată, aflată în mijlocul unui cadru natural cât se poate de pitoresc.
Satul are formă de cruce, iar în mijlocul acesteia se află intersecția unde a fost ridicată biserica. Astăzi mai este locuit de o comunitate mică de cehi.
