Victor Miclăuș este o figură cunoscută în scena muzicală. Artistul născut în ultima zi a lunii martie în 1972 la Timişoara, a fost coleg de clasă cu Horea Crișovan și a „crescut“ alături de grupul Flores. La începutul anilor 90 a colaborat cu saxofonistul Liviu Butoi, alături de care a susținut recitaluri în legendarul club de jazz Pod 16, iar printre proiectele în care a fost implicat de-a lungul anilor se mai numără Dan Ionescu Electric Version, Aquarium, Blues Doctors, Jais, Laura Stoica Band, A.G. Weinberger Band, Prototyp, Locatarii, Joe Jazz Junktion sau Bella Luna Band.
„Dacă trebuie să mă descriu aș spune că sunt un basist polivalent. Mă ocup cu muzică și nu știu ce m-aș face fără ea. Se poate trăi din muzică în țara noastră… nu te îmbogățești, dar e decent. Îmi place să cânt. Nu chiar orice. Nu pot să ascult manele, mi se face fizic greață. Muzică simfonică ascult, dar nu pot să cânt.
Când cânt cover-uri… ascult ce am nevoie, ce trebuie să învăț. Sunt multe trupe de cover-uri în Timișoara, unele mai bune, altele mai rele“, spune Victor Miclăuș.
Victor Miclăuș va fi prezent la sfârșitul acestei săptămâni la Stage Pub în cadrul a două recitaluri, alături de Joe Jazz Junktion (vineri seara) și Blues Doctors (sâmbătă) și spune că studiază bass-ul constant fiindcă… „e bine să fii pregătit pentru ocice căci niciodată nu știi ce oportunități ți se ivesc“.
„Bass ul nu e cel mai atrăgător instrument. E cel mai puțin vizibil instrument într-o trupă. Nimeni nu ascultă bass-ul. Sau foarte puțini. Dar când lipsește toată lumea se prinde că ceva nu e bine. Când e acolo totul e OK. Pe chestia asta nu e neapărat interesant. Studiez mult… uneori sunt probleme care trebuiesc rezolvate. Sau să înveți o tehnică nouă de exemplu. E adevărat, publicul nu observă asta. Dacă aș fi să cânt doar pentru public nu aș mai lua bass-ul în mână doar la concerte. Sunt niște aspecte la care trebuie să fii atent. Nu contează doar să dai niște note. Important e cum le dai, să cânți împreună cu toba. Ceea ce nu e neapărat simplu întotdeauna. Fiecare persoană simte ritmul diferit. La secția ritmică trebuie să găsești cumva un teren comun de joacă. Studiez pentru mine, căci e bine să fii pregătit pentru orice… căci niciodată nu știi ce oportunități ți se ivesc“, spune Victor Miclăuș.
