Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință și unul dintre cei mai cunoscuți și populari sfinți ai creștinismului încă din antichitate, este sărbătorit în data de 23 aprilie, ziua în care viața i-a fost curmată deoarece a refuzat să se închine zeilor. Renumele său, afecțiunea și venerația de care s-a bucurat de-a lungul veacurilor este dovedită și de numărul impresionant de biserici care i-au fost dedicate, cât și de numărul mare al celor care-i poartă numele.
Născut în Capadocia la sfârșitul secolului al III-lea într-o familie nobilă, tânărul Gheorghe a primit în familie o educație creștină. Militar destoinic, a intrat de tânăr în slujba împăratului Dioclețian, cunoscut pentru atitudinea sa împotriva creștinilor și a fost martorul persecuțiilor începute de împărat împotriva acestora. N-a șovăit în a-și mărturisi credința, a fost supus torturilor și a suferit un lung martiriu, care i-a făcut pe mulți semeni să se convertească. Din ordinul împăratului, care începuse o aprigă prigoană împotriva creștinilor, rugându-l în zadar pe tânărul ostaș să-l renege pe Iisus, acesta a refuzat să se lepede de credința sa și în ziua de 23 aprilie a anului 303, i s-a tăiat capul, după ce a fost împuns cu sulița în fața soldaților și schingiuit, înfruntând cumplitele dureri cu seninătate și preamărind pe Mântuitorul care și-a săvârșit viața pământeană răstignit pe cruce.
Sfântul Gheorghe este cunoscut atât ca biruitor cât și ca martir, căci a îmbinat curajul mărturisirii cu milostenia și minunile pe care le-a săvârșit, fiind totodată gata să-și dea viața pentru credința sa în Mântuitorul care l-a binecuvântat și întărit, anunțându-i vremea îndelungată a martiriului dar și marile semne și minuni care vor avea loc dacă va avea răbdarea cea sfântă.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cunoscut popular și ca Sângiorz, este considerat patronul păstorilor, deoarece sărbătoarea lui coincide cu începutul anului pastoral.
În această zi se aprind focuri rituale pentru alungarea strigoilor și se fac pomeni pentru defuncți. În iconografie, Sfântul Gheorghe este înfățișat înveșmântat cu o mantie roșie – culoare care simbolizează martiriul – călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Această reprezentare amintește de legenda mai târzie a salvării unei cetăți terorizate de fioroasa creatură, pentru ca fiica regelui să nu fie dată pradă monstrului și semnifică modelul de curaj în lupta cu diavolul.
