Punu: „Cea mai mare satisfacție o am atunci când văd că publicul...

Punu: „Cea mai mare satisfacție o am atunci când văd că publicul reacționează pozitiv la ceea ce fac, indiferent că sunt la pupitru sau în spatele tobei“

0
DISTRIBUIȚI

Punu, pe numele său adevărat Florin Crancu s-a născut în Jimbolia și și-a descoperit pasiunea pentru tobe la vârsta de 16 ani. După ce a activat într-o serie de proiecte mai mult sau mai puțin de succes a descoperit și pasiunea pentru muzica electronică, devenind cunoscut ca DJ și ca producător de muzică electronică.

Recent, Punu s-a implicat în prima școală alternativă de muzică din Timișoara, Mixdown Music School, care printre altele organizează și ateliere gratuite dedicate tinerilor producători muzicali, în cadrul unui proiect realizat în parteneriat cu Asociația Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii. În cele ce urmează, am realizat un interviu cu Punu în care acesta ne-a povestit cum se îmbină pasiunea pentru tobe cu cea pentru muzică electronică, care sunt lucrurile care s-au schimbat în scena muzicală timișoreană în ultimii ani și care este motivația publicului de a „ieși“ la o petrecere în zilele noastre…

– Ai devenit cunoscut melomanilor din Timișoara grație activității tale că tobar în diverse trupe rock. Care au fost primii tăi pași în această direcție?

– Nu știu cât de cunoscut, dar într-adevăr așa am început activitatea. Am început să cânt în Timișoara în trupe de rock și metal ca Stage Dive, pentru cine își amintește, Paria, SART. Ulterior am reușit să mă implic în diverse proiecte sau trupe unele mai de succes, altele nu chiar…

– Alături de activitatea ta de tobar ai reușit să îți faci un nume și ca producător de muzică electronică. Cum ai trecut de la rock la electronică, două stiluri care pentru unii nu sunt compatibile?

– Păi dacă îți place muzica, nu prea există limite sau granițe de gen. Îți place muzica și gata! Pe lângă asta, eu văd destul de multe asemănări între aceste genuri, motiv pentru care am putut face și una și alta.

– De ce ai simțit nevoia să organizezi cursuri pentru muzicienii din Timișoara și care sunt „secretele“ care pot fi dobândite în urmă acestor cursuri?

– Toată treaba cu cursurile a apărut în urmă nevoii și cererii din oraș. Dintr-un motiv sau altul, lumea îmi cerea ajutorul, fie printr-un sfat, sau chiar meditații sau cursuri personale, să le zic așa. Făcând chestia asta o perioadă, am decis că trebuie să ne organizăm puțin și s-o facem într-un cadru mai organizat cu un cap și o coadă. Așa am ajuns să deschidem această școală și să încercăm pe cât putem să venim în ajutorul celor care vor să facă asta și nu știu de unde sau cum să înceapă. Secrete nu vei afla dacă vii la noi, însă vei învața multe lucuri faine despre muzică, despre cum se face ea, ce înseamnă o piesă muzicală ș.a.m.d.

– Activitatea ta muzicală cuprinde și partea de DJ. Care dintre aceste ipostaze îți aduce cea mai mare satisfacție și de ce?

– Cea mai mare satisfacție o am atunci când văd că publicul reacționează pozitiv la ceea ce fac, indiferent că sunt la pupitru sau în spatele tobei. Pot spune că dacă aș fi nevoit să aleg una din cele două activiitati aș alege toba, pentru că este „prima dragoste” și asta nu trece așa ușor… Dar pot spune că cele mai palpitante și intense momente le-am trăit în spatele pupitrului. Avantajul în a fi DJ este că ești singur și tu controlezi atmosfera, muzica și implicit starea locului, lucru care cu un band este de multe ori mai dificil.

– În ultimii ani s-au schimbat multe pe scena locală. Privind acum în urmă, care crezi că a fost cea mai faină perioadă a scenei muzicale din Timișoara și de ce? Cum arată „scenă“ în 2020, în opinia ta? Care sunt plusuri și minusuri?

– Într-adevăr s-au schimbat multe… Nu aș putea să zic care a fost cea mai făină perioada, pentru că pentru fiecare om, fiecare perioadă a însemnat altceva… Unii zic că anii ’90 au fost cei mai buni alții că după 2000, dar zic asta doar pentru că atunci au fost ei implicați și atunci și-au trăit perioada… Sincer dacă ar fi să aleg o perioadă, ar trebui s-o aleg pe asta în care trăim… Mi se pare că avem cea mai mare diversitate muzicală din ultimii 20 de ani. Văd tot mai mulți copii talentați care cântă și care cântă bine, văd proiecte interesante care ies din tiparele genurilor comune pe care le-am tot auzit (pop/rock/blues/metal) și care vin cu sound-uri noi.


Și bineînțeles mulți producători care stau singuri singurei cu laptopul lor și creează muzică interesantă. Mi se pare că acum avem și multe posibilități tehnice, avem acces la informații, practic avem totul pe tavă, doar să ne apucăm să facem.

În schimb ceea ce nu îmi place și văd că aspectul ăsta nu se mai termină odată, este lipsa de chef și tendința de a demonta totul înainte să înceapă fără a da măcar o șansă artistului sau evenimentului sau oricărei activități care s-ar întâmpla. Binențeles că nu generalizez și îmi cer scuze în avans celor care ar putea fi ofensați… dar realitatea până la urmă se vede… Mi-ar plăcea să văd mai multă pozitivitate și mai puțin „hate”!

– În zilele noastre, care este motivația publicului de a „ieși“ la un party cu muzică electronică? Există vreo diferență între cei care ascultă drum and bass și house? Ce stiluri predomină în Timișoara în 2020 și cum s-a schimbat raportul de party-uri underground versus mainstream în Timișoara de-a lungul anilor?

– Motivația sau lipsa ei o știu doar cei care ies la party. După părerea mea unii ies chiar pentru muzică sau artist, alții însă iasă doar să fie și ei prezenți, sau chiar a 3-a variantă, o variantă pe care nu am s-o menționez. Ca stiluri, se pare că în ultimii ani genul preferat pe la noi a deviat de la Dnb sau Bass Music către House, Techno sau derivate. Dar asta nu este numai la noi, se vede o creștere foarte mare în scena de house și techno. Având în vedere că acum avem în România și un gen pe care ni-l tot asumăm care este de succes pe plan global, îți dai seama că mai toată atenția este focusată în muzica „4/4”. Diferențe nu cred că sunt între cei care ascultă dnb sau house… Pe unii din ei i-am chiar văzut la ambele tipuri de eveniment. Nu vreau să fac diferențe din astea… suntem toți doar niște copii cărora ne place să socializăm pe muzică bună…Raportul dintre mainstream și underground mi se pare că s-a cam păstrat dar totuși au crescut concomitent.

– Care este opinia ta visavis de festivalurile din Timișoara? E bine sau nu să fie făcute în parteneriat public – privat? Crezi că în 2021, când vom fi capitală culturală europeană vom avea evenimente remarcabile în Timișoara?

– Ce știu sigur este că ne-ar prinde bine măcar un festival serios în Timișoara… Cât despre restul, aș prefera să nu întru în subiecte cu tentă politică… nu mi-a plăcut niciodată și cu atât mai puțîn acum. Sunt însă convins că vom avea un 2021 cu care să ne mândrim!

– Dacă ar fi să dai un sfat celor care se gândesc să pășească în carieră de inginer de sunet sau producător muzical, care ar fi acela?

– Sunt atâtea sfaturi de dat… Cel mai important credcă este: să fii sincer și fii cât de serios și profesionist poți tu să fii! Dacă le ai astea „checked” ar trebui să fie bine ulterior.

– Mai demult, studiourile de înregistrare din România erau mult mai „sărace“ decât cele din Vest și din această cauză mulți artișți preferau să înregistreze albume „afară“. În zilele noastre, care mai e situația? Mai există acest decalaj tehnologic între studiouri? Se poate face muzică de calitate și într-un studio „home made“?

– Și acum sunt la fel de sărace, și nu pentru că nu am avea posibilitatea ci pentru că la noi e bun și așa… Iarăși nu generalizez… Avem prin țară totuși câteva studiouri foarte bine dotate cu oameni capabili cu care poți înregistra sau mixa un album sau orice material, dar overall suntem încă în urmă rău… Din fericire, tehnologia home studio-urilor a devenit mult mai bună în ultimii ani, și dacă ești cu adevărat capabil ca artist, poți creea chestii de calitate și faine într-un home studio.

– Nu te plictiseșți de muzică, având în vedere faptul că petreci multe ore în fiecare zi în compania acesteia? Ce fel de muzică asculți atunci când nu ești în studio?

– Tu te plictisești de aer? Și acuma că să deschid tolba cu clișee… Nu pot fără muzică… la fel cum un film ar fi super sec fără soundtrack, aș ama nevoie și eu de un soundtrack în viață. De ascultat ascult de toate…În ultima perioada încerc să găsesc cât mai mulți artiști reprezentativi pentru anumite zone geografice sau culturale… acuma de exemplu ascult ceva muzică folclorică din Iran (conicidență cu vremurile) dar ascult și mult jazz, electronică, hip-hop mai classic, metale grele etc etc. Dacă e bună o ascult!

– Cum vezi tu scena muzicală în Timișoara în 2020? Din punct de vedere al aparițiilor discografice? Dar din punct de vedere al cântărilor în cluburi?

– O văd mult mai jos decât potențialul ei… dar știi cum e, lucurile merg mână în mână… până nu o să fim în stare să ne mai lepădam de obiceiuri vechi și dăunătoare nu vom putea schimba mare lucru… Asta din punct de vedere al cântărilor și evenimentelor. Cât despre apariții discografice, după cum știi și tu avem mult mai multe decât aveam acum 10 ani de exemplu, și considerabil mai multe decât în anii ’90.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.