Cât îi costă pe tinerii timişoreni viaţa de student în marile universităţi europene

Mai multe perspective pentru dezvoltare, mai multe opţiuni de carieră şi o viaţă mai bună. Asta caută tinerii studenţi din Timişoara care aleg să îşi facă studiile în străinătate. Experienţa acumulată la masterate sau studii doctorale în ţări din Europa sau continentul american creează astfel o nouă generaţie de specialişti, mai deschişi spre schimbare şi mai dispuşi să se adapteze la diverse condiţii. Asta presupune însă sacrificii, mai ales financiare.

Ramona Radu este o tânără de 21 de ani care a terminat primul an de facultate la ASE Bucureşti, dar visa încă din liceu să studieze în străinătate, şi nu la orice universitate, ci la Sorbona. I-a plăcut limba franceză, pe care a învăţat să o vorbească la un nivel avansat, un avantaj în plus pentru ca visul să i se împlinească. Pentru început a plecat în Franţa cu o bursă Erasmus, dar între timp şi-a depus candidatura la Sorbona, la Ştiinţe Politice, şi spre bucuria ei a fost admisă. Ramona spune că sistemul de studiu este mult mai diferit faţă de cel de la noi din ţară, „la Sorbona este mai greu. De exemplu, dacă primesc o temă, nu am cum să aflu informaţiile necesare ca să o realizez de pe Internet, ci sunt nevoită să îmi petrec destul de mult timp la bibliotecă. Sistemul de studiu este bazat pe mult mai multă cercetare, fiecare temă este personalizată. Ultimul proiect l-am finalizat în aproape trei săptămâni”. Mai mult, temele nu pot fi prezentate la curs în Power Point şi destul de des studenţii de la Sorbona primesc controale scrise. Dar tânără nu se plânge, îi place tot ce învaţă şi vrea să termine şi masteratul în Franţa. Însă, nu s-a gândit niciodată să rămână definitiv acolo.

Ramona povesteşte că taxele de şcolarizare sunt mai mici decât la Bucureşti. Acestea se ridică la 400 de euro pe an şi includ şi o taxă de securitate socială, adică o asigurare medicală care acoperă aproximativ 60 % din costuri. Mai dificil este ca studenţii să îşi găsească o locuinţă, în condiţiile în care Universitatea Sorbona nu are un campus. „Eu locuiesc într-o rezidenţă pentru studenţi, lunar cheltuiesc aproape 700 de euro ca să mă întreţin.

Merg la universitate cu mijloacele de transport în comun, pentru care plătesc un abonament lunar de 35 de euro”, a mai spus tânără.

Reguli „nemţeşti”

Robert Lochli are 28 de ani şi este din Satu-Mare. În anul 2003, după ce a terminat liceul, s-a decis să plece la studii în Germania, mai ales că bunica lui este nemţoaică şi avea nişte rude la care să locuiască. Timp de doi ani şi jumătate a studiat Informatica la o universitate de stat din Nurnberg, dar din cauza unor probleme personale nu a reuşit să finalizele cei patru ani de facultate. Robert Lochli recunoaşte că încă de acum zece ani, germanii nu îi vedeau cu ochi buni pe români, „am cunoscut mulţi nemţi şi până să afle că sunt român se purtau normal cu mine, dar o parte din ei au început să mă evite când au aflat de unde sunt”. Tânărul spune că sistemul de studiu este diferit faţă de cel românesc, iar regulile sunt mult mai stricte.

De exemplu, dacă un student pică de trei ori un examen, acesta este dat afară din universitate şi nu mai are voie să lucreze în domeniul la care s-a înscris la facultate în Germania. Tânărul a ales să studieze la universitatea din Nurnberg şi pentru că taxele de şcolarizare erau mici, doar 50 de euro, aceleaşi taxe sunt percepute studenţilor şi acum, dar universitatea nu le oferă cazare. Taxe mari sunt percepute de universităţile private, aşa cum este Frankfurt School of Finance & Management, unde studenţii ajungsă plătească şi între 6.000 şi 8.000 de euro pe semestru. „Anul trecut m-am înscris la Construcţii la Universitatea Politehnica din Timişoara, dar vreau să plec în Germania după ce îmi termin studiile pentru că este o ţară mai bună, oamenii sunt mai bine educaţi”, ne-a spus Robert Lochli.

Tânărul căruia nu i-a plăcut să studieze în Austria

Roland Sabău are 22 de ani şi este din Lugoj. Îşi dorea de mic să înveţe la o universitate din Germania sau Austria, iar după ce a terminat liceul a ales Viena, „pentru că este mai aproape de România şi aveam posibilitatea să mă întorc destul de des acasă”. A studiat Ştiinţele Economice timp de doi ani la Universitatea Viena Betriebswirtschaft, o universitate de stat care le percepea studenţilor o taxă de şcolarizare de doar 34 de euro pe an. Totuşi, sistemul de studiu este mult mai dificil decât cel de la noi din ţară, iar Roland nu a reuşit să adune creditele necesare pentru a promova anul I, pe care l-a repetat de două ori, iar în final a renunţat. „Am început să primim teste din ce în ce mai grele, recunosc că mi-a fost şi cam lene să învăţ, dar era şi multă toceală”, a recunoscut băiatul.

Nici universitatea austriacă nu le asigura cazare studenţilor, dar Roland şi încă doi colegi au închiriat un apartament cu trei camere pentru care plăteau 100 de euro de fiecare. Lunar, tânărul cheltuia cel mult 300 de euro ca să se întreţină, iar abonamentul pe mijloacele de transport în comun era de 120 de euro pe şase luni. Acum, Roland Sabău este student la Construcţii, la Timişoara, la secţia cu predare în limba germană şi spune că aici se învaţă mult mai logic.