Ileana Mogoşanu, inspector-şef ITM Timiş: „Avem reclamaţii şi din partea lucrătorilor străini”. Din ce ţări vin cei mai mulţi muncitori

Piaţa muncii din judeţul Timiş e una atractivă inclusiv pentru muncitorii străini. Ileana Mogoşanu, inspector-şef ITM Timiş, a explicat şi care e principalul motiv al reclamaţiilor.

„Avem câteva mii de salariaţi străini din state non-UE, care prestează activităţi lucrative în judeţul Timiş. Judeţul Timiş e un judeţ foarte activ din toate punctele de vedere. Angajatorii nu găsesc forţă de muncă calificată şi atunci apelează la firme care se ocupă cu această activitate şi aduc cetăţeni din state non-UE care să presteze pentru ei activităţi lucrative. Şi şomajul este foarte mic în judeţul Timiş, drept urmare angajatorii au mai găsit soluţii, dar astea sunt soluţii pe moment, prin care au adus din statele învecinate, din judeţele învecinate, forţă de muncă. Au încercat să coopteze câţi mai mulţi muncitori de pe teritoriul ţării noastre. Dar încă mulţi dintre noi aleg să presteze activităţi în alte ţări.

Majoritare ar fi, cea mai mare pondere din Nepal, apoi Vietnam, Sri Lanka, vin destul de tare din urmă şi Ucraina… Serbia, dar Serbia pe câteva luni, au nouă luni un avantaj în care nu le trebuie atâtea documente să depună la IGI şi atunci nu vin să lucreze chiar permanent, să ceară aviz de muncă permanent. Cam astea ar fi, şi Republica Moldova, mai mult studenţi din Republica Moldova şi acum numai bine că s-a modificat de anul acesta. Studenţii pot să presteze şase ore. Până acum puteau presta patru ore. E ok şi pe angajatori îi ajută această modificare legislativă. Contingentul a rămas pe ţară de 100.000 de lucrători din state non-UE, faptul că angajatorul nu mai trebuie să le dea salariul mediu pe economie şi le dă salariul minim pe economie iară este un avantaj”, a spus Ileana Mogoşanu la PRESSALERT LIVE.

„Avem reclamaţii şi din partea lucrătorilor străini. Anul acesta chiar m-am uitat, avem în jur de 13 sesizări venite de la salariaţi non-UE. Reclamă că nu li se acordă drepturile salariale sau angajatorul le-a reţinut paşaportul, documentele, cam astea sunt cele sesizate. Angajatorii se plâng că îşi doresc să plece mai departe, ori în Austria, ori Germania. Mare parte din ei încă visează la vestul Europei pentru că ştiu că salariile acolo sunt mai mari şi au o protecţie socială mai bună şi cam acesta e visul lor, dar nu al tuturor. Chiar am făcut săptămâna trecută în 22.10, am făcut o întâlnire cu Inspectoratul General pentru Imigrări şi noi cei de la ITM şi IGI am avut cam două ore de discuţii, unde peste 200 de angajatori care au pus întrebări legate de modul în care să-i aducă, de ce se întâmplă la Inspectoratul de Imigrări, pentru că mergeau acolo foarte greu din cauza faptului că sunt foarte puţini, acum au mai primit cinci lucrători noi şi la Inspectoratul pentru Imigrări. Întrebări legate de cum se obţine avizul de muncă, dreptul de şedere în România. Ne-au întrebat şi pe noi de sancţiuni, de cum vedem noi lucrurile legate de munca străinilor şi munca studenţilor care vin din străinătate şi prestează activităţi lucrative în România. A fost o întâlnire cu mare impact şi lumea a fost foarte mulţumită. Mai ales că foarte multe întâlniri, şi anul acesta, e a 6-a întâlnire făcută de ITM Timiş pentru a veni în sprijinul angajaţilor şi angajatorilor, le stăm la dispoziţie şi facem acţiuni de conştientizare, prin care să le spunem ce modificări legislative sunt şi să poată avea un sprijin gratuit din partea unei instituţii”, a adăugat inspectorul-şef ITM Timiş.

În general oamenii se pare că reclamă condiţiile de lucru abia câns „scapă” de şefi: „Vin unii, de obicei când muncesc la negru vin să reclame după ce nu mai muncesc acolo, pentru că probabil s-a deteriorat relaţia între el şi cel care l-a ţinut la muncă fără forme legale. Dar din 1.725 de sesizări care le-am înregistrat până acum şi soluţionat, ITM Timiş a sesizat că mare parte sunt din cauza neplăţii drepturilor salariale. Avem şi pe hărţuire vreo 30. Am avut şi femei şi bărbaţi. Şi bărbaţi hărţuiţi de subalterne… Nu am voie să spun ce era, dar era un conducător de instituţie şi a fost hărţuit de o subalternă… Îl ameninţa, de orice mic amănunt care nu-l făcea şi i se părea dumneai că nu e făcut bine. Am trimis la CNCD. Ne-am dus în instituţia respectivă, unde am luat acele chestionare şi am întrebat pe absolut toată lumea care era prezentă în ziua respectivă la birou: Dacă, s-a simţit hărţuit, discriminat, dacă au văzut regulamentul intern, dacă au persoană desemnată, conform procedurii din regulament. Dar în rest noi am făcut răspuns petentei, că noi am redirecţionat aspectele ce ţin de hărţuire către Consiliu şi se poate adresa şi instanţei.

Noi suntem obligaţi să scriem în răspunsul la orice petiţie, că se poate adresa şi instanţei, că litigiile de muncă sunt lipsite de taxă de timbru şi se judecă în regim de urgenţă, în rest este instanţa. Hărţuirea este până la urmă infracţiune, trebuie dovedită cu martori în instanţă. Lumea trebuie să înţeleagă, dacă faci o sesizare, nu neapărat lucrurile pe care tu le spui acolo se şi confirmă. E cuvântul tău împotriva cuvântului angajatorului. Dacă nu ai alte probe. Te poţi trezi într-o dimineaţă şi să zici: eu vreau să fac o sesizare împotriva unei persoane. Tu trebuie să vii cu nişte documente şi dovezi care să întărească sesizarea ta. Aşa am putea să ne trezim toţi dimineaţa: să vedem azi cui aş putea să-i fac o sesizare. Cine nu-mi place? De aceea ei trebuie să vină să sesizeze aspectele care nu sunt conform legii, în timp ce muncesc sau angajatorul respectiv să ştie că dacă-ţi dai demisia este act unilateral de voinţă… Unii nu cedează, unii vin şi ne spun: uite: dăţi demisia; şi nu mi-am dat-o; şi a ajuns în instanţă şi a câştigat. Câştigă foarte mulţi…”.

Jurista de profesie a explicat şi de ce ITM Timiş are competenţe limitate în cazurile precum cel care a declanşat proteste ale angajaţilor din IT, deşi controale se efectuează şi la marile companii: „Am făcut, facem controale şi la multinaţionale, în cazul în care dumneavoastră l-aţi amintit, chiar am făcut pentru că au fost şi nişte sesizări şi ne-am şi autosesizat noi. Nu am găsit nicio neconformitate. Nu am putut să aplicăm nici măcar o măsură. Lucrurile au stat foarte bine, atât din punct de vedere al relaţiilor de muncă, cât şi al sănătăţii şi securităţii în muncă. Acum, legat de discriminare, de hărţuire… Am adus OG 137 din 2000 şi dacă vreţi o să citim, am pus-o şi pe site-ul Inspectoratului şi pe Facebook la mine şi la Inspectorat. Să vedem cine are competenţă. ITM nu are. O să vă spun ce ne revine nouă: Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliu, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului discriminării în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi documentele internaţionale la care România este parte. Consiliul este responsabil cu aplicare şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative, care contravi principiilor nediscriminării. Se ocupă de asemenea şi de hărţuire. Noi, în inspecţiile pe care le facem, şi apropo că am mai apărut în presă cu anchete, noi nu facem anchete, nu suntem organ de urmărire penală. Noi avem nişte competenţe limitate. Noi mergem şi cu fişele pe care le completează salariaţii, de acolo noi putem să tragem nişte concluzii. În ceea ce priveşte discriminarea şi hărţuirea, şi aici vorbim de hărţuire şi morală şi verbală. Au fost cazuri acum câţiva ani şi hărţuire sexuală. Noi nu avem competenţe, pentru că avem doar obligaţia, în baza acestei ordonanţe, să verificăm dacă angajatorul a făcut o procedură în ceea ce priveşte ce măsuri ia el pentru a nu exista cazuri de discriminare şi hărţuire la el în unitate. Ce trebuie să facă – să desemneze o persoană, căreia să-i treacă în fişa de post atribuţii în sensul ăsta, şi o comisie. Comisie care să se ocupe în cazul în care cineva face vreo sesizare în acest sens. Atât trebuie noi să vedem. În cazul pe care dumneavoastră l-aţi discutat, nu a existat nicio sesizare la firma respectivă făcută de niciun salariat cu privire la discriminare sau hărţuire şi toate documentele pe care angajatorul le-a încheiat au fost aduse şi la cunoştinţa sindicatului. Sindicatul fiind de acord cu prevederile pe care angajatorul le-a stipulat în acea procedură”.

„Aveau făcute instruiri şi pentru burnout şi pentru hărţuire şi pentru absolut tot… e foarte greu să descoperi. Acum cinci ani am spus la o emisiune, că ar trebui, în timpul pandemiei am spus, ar trebui o politică naţională privind sănătatea mintală. Pentru că vor fi cazuri şi mai multe. Nu numai în judeţul Timiş. Cei care lucrează în regim de telemuncă, muncă la domiciliu, sunt izolaţi. Nu mai există lege, prevedere, că trebuie să vină măcar o zi la birou. Şi atunci dezvoltă posibil unele afecţiuni, care au urmări. E o diferenţă mare, ce scriu unii pe site-uri, nu fac delimitarea. Munca – telemunca, e o activitate pe care o poţi desfăşura de la un loc sau mai multe locuri de muncă, pe care le stabileşti cu angajatorul. Şi munca la domiciliu – doar la domiciliu”, a concluzionat inspectorul-şef al ITM Timiş.