Fostul președinte Ion Iliescu a murit la vârsta de 95 de ani. Fostul președinte al României s-a stins din viață după ce organele i-au cedat, au declarat pentru Mediafax surse oficiale. Fostul președinte era internat de aproape două luni la Spitalul „Agrippa Ionescu” din Capitală.
Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița, județul Călărași.
Ion Iliescu a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989–1992, dar și ca președinte ales al României între anii 1992–1996 și 2000–2004. Între 1996–2000 și 2004–2008 a fost senator din partea PSD. De asemenea, Iliescu a fost președinte de onoare al PSD.
Ion Iliescu s-a născut în 1930, la Oltenița. El a absolvit Liceul Spiru Haret din București în anul 1949, după care studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București. Apoi, a mers la Institutul Energetic al Universității din Moscova. În timpul șederii sale la Moscova a fost secretar al „Asociației studenților români”.
La 19 august 1956 a fost ales președinte al Comitetului de organizare a Asociațiilor Studențești, apoi al Consiliului (martie 1957). Ulterior a devenit șef de secție la CC al PCR (1965), prim-secretar al CC al UTC. A mai ocupat funcția de șef al Departamentului de propagandă al Comitetului Central al PCR și a fost ministru pentru problemele legate de tineret între 1967 și 1971.
În 1971, Nicolae Ceaușescu, care se simțea amenințat de Iliescu deoarece acesta era văzut de mulți ca un posibil urmaș în funcția de președinte, l-a marginalizat pe îndepărtându-l din funcțiile politice majore. Lui Iliescu i-a fost atribuită funcția de vice-președinte al Consiliului Județean Timiș între 1971 și 1974, apoi cea de președinte al Consiliului Județean Iași (1974-1979). În 1979 a fost numit Președinte al Consiliului Național al Apelor.
În 1984 a fost numit director al Editurii Tehnice, funcție pe care a ocupat-o până în decembrie 1989, când a ajuns până la urmă în poziția de care se temea Ceaușescu cu aproape două decenii mai devreme.
Numele lui Ion Iliescu este asociat cu numeroase controverse, în special legate de evenimentele de la începutul anilor ’90.
În dosarul Revoluției din 1989, Ion Iliescu a fost acuzat de crime împotriva umanității în legătură cu evenimentele din decembrie 1989. Acuzațiile se referă la faptul că, după fuga lui Nicolae Ceaușescu, Iliescu și apropiații săi ar fi lansat o „psihoză teroristă” pentru a prelua și a consolida puterea. Aceste evenimente au dus la moartea a sute de persoane după data de 22 decembrie 1989, un număr mai mare decât cel al victimelor înregistrate înainte de căderea regimului Ceaușescu. Dosarul a fost tergiversat de-a lungul deceniilor, cu multiple restituiri la Parchet și reluări ale anchetei, fără a ajunge la o soluție juridică definitivă.
O altă controversă pigmentată cu violență este legată de mineriada din iunie 1990. Ion Iliescu este acuzat că ar fi orchestrat chemarea minerilor din Valea Jiului la București pentru a reprima violent protestele din Piața Universității, cunoscute sub numele de „Fenomenul Piața Universității”. În urma Mineriadei, patru persoane au fost ucise, peste 1.300 au fost rănite, iar sute de persoane au fost lipsite ilegal de libertate. Ca și în cazul Dosarului Revoluției, Dosarul Mineriadei a avut un parcurs juridic extrem de dificil și a fost reluat de mai multe ori. Ion Iliescu, alături de alți oficiali ai vremii, a fost trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității.
De-a lungul celor două mandate și jumătate, dar nu numai, Ion Iliescu a fost vizat și de acuzații de corupție și favorizare a foștilor nomenclaturiști, Mandatele sale au fost marcate de acuzații că ar fi favorizat o tranziție lentă și haotică la economia de piață, permițând foștilor membri ai nomenclaturii comuniste să se îmbogățească prin privatizări suspecte și prin preluarea controlului asupra unor active ale statului. Criticii consideră că, sub conducerea sa, România nu a reușit să se despartă rapid de vechile structuri și metehne ale regimului comunist.
