Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, este sărbătorit de credincioșii creștini pe data de 30 noiembrie, ziua în care a fost martirizat la Patras.
S-a născut în anul 6 î.d.Ch., la Betsaida, în nordul Israelului, și era frate cu Simon Petru, amândoi pescari, care au devenit mai apoi apostoli ai lui Iisus. Potrivit Evangheliei după Ioan, Andrei a fost mai întâi ucenicul lui Ioan Botezătorul, care l-a îndemnat să-l urmeze pe Iisus. A fost numit „cel dintâi chemat”, căci i-a spus și fratelui său că l-a găsit pe Mesia. Evanghelia lui Matei relatează astfel momentul în care cei doi frați au dat ascultare Mântuitorului: „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers dupa El”.
Se spune că la Sinodul Apostolic la care s-a hotărât în ce parte va merge fiecare apostol pentru a predica învățătura lui Christos, Apostolul Andrei urma să ajungă în Scytia Minor, din care făcea parte și Dobrogea. La început l-a însoțit pe fratele său, Petru, prin Asia Mică, iar apoi, prin Peninsula Balcanică, a ajuns în Scytia Minor unde a rămas o vreme, continuând apoi să propovăduiască Evanghelia în sudul Rusiei de astăzi. În Dobrogea există o peșteră descoperită în timpul celui de-al doilea război mondial, cunoscută drept „Peștera Sfântului Andrei”, în care există un pat scobit într-o nișă, locul de odihnnă al apostolului. Peștera este și astăzi loc de pelerinaj de praznicul Sfântului Andrei. Totodată, numeroasele colinde, legende și obiceiuri păstrate în Dobrogea care sunt închinate Sfântului Andrei întăresc credința că apostolul a trăit în acele locuri. Sfântul Andrei îi întărea pe cei ce credeau în Hristos, îi îmbărbăta spre răbdarea muncilor vremelnice, învățându-i că nu este vrednică nicio muncă a vremii de acum pe lângă răsplătirea bunătăților celor ce vor să fie.
Reîntors în Grecia, la Patras, pentru a întări comunitățile creștine înființate de alți apostoli, Sfântul Andrei a murit ca martir, în anii în care au fost declanșate cele mai mari persecuții împotriva creștinilor, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, de unde și reprezentarea acestui martiriu în iconografie. Moaștele sale au fost duse de împăratul Constanțiu al II-lea la Constantinopol pe la mijlocul secolului al IV-lea, iar cinci secole mai târziu, la rugămintea locuitorilor din Patras, capul Sfântului Andrei le-a fost înapoiat.
După Cruciada a IV-a, moaștele au ajuns în Italia, unde au peregrinat prin mai multe locuri, în secolul al XV-lea fiind mutate în catedrala Sfântul Petru din Roma.
Sfântul Andrei este considerat ocrotitorul marinarilor și pescarilor și din 1997 ocrotitorul României, unde se bucură de o cinstire deosebită, deoarece a propovăduit Evanghelia în rândul sciților și tracilor care trăiau și în Dobrogea, influențând creștinarea lor. Praznicul Sfântului Andrei este sărbătoare națională iar Catedrala Mântuirii Neamului poartă și hramul „Sf. Apostol Andrei”.
