RUGA BĂNĂȚEANĂ ar putea deveni obiectiv în patrimoniul spiritual UNESCO

RUGA BĂNĂȚEANĂ ar putea deveni obiectiv în patrimoniul spiritual UNESCO

0
DISTRIBUIȚI

ruga timisoarei

Ruga bănățeană ar trebui să devină un obiectiv în patrimoniul spiritual UNESCO, întrucât Banatul are un patrimoniu cultural material și imaterial extrem de valoros, dar, din păcate, nu are niciun obiectiv pe lista UNESCO, a declarat, pentru Agerpres, dr. Dan Octavian Paul, șeful Centrului Zonal pentru Conservarea, Restaurarea și Cercetarea Patrimoniului Cultural Timișoara, din cadrul Muzeului de Istorie al Banatului.

„În zona noastră bănățeană, avem un patrimoniu extrem de valoros, dar Banatul nu are niciun obiectiv pe lista UNESCO. De aceea, m-am gândit să mergem pe linia patrimoniului imaterial, spiritual. Acolo ar merge foarte bine ruga bănățeană. Pe lista actuală a UNESCO, România figurează cu doina, cu călușarii, cu colindul ardelenesc. Din datele pe care le dețin, ruga este specifică zonei, întrucât nu am auzit de ruga moldoveană sau ardeleană. Probabil că sunt similitudini cu serbări de acest tip, dar este o îngemănare foarte frumoasă între viața civilă și viața religioasă în această rugă și are destule elemente care ar putea duce spre o prezență bănățeană pe lista UNESCO”, afirmă Dan Octavian Paul, inițiatorul proiectului.

Prorectorul Universității de Vest Timișoara (UVT), prof. univ. dr. Otilia Hedeșan, etnolog și membru în Consiliul Național pentru Patrimoniul Imaterial (CNPI), opinează că ruga bănățeană ar merita să devină obiectiv UNESCO, întrucât este specifică Banatului prin anumite elemente care o deosebesc de alte manifestări similare din diferite zone din țară.

„Ruga este o sărbătoare specifică Banatului. Este cunoscută în general sub acest nume, dar pe alocuri se numește și nedee. Este o sărbătoare care pune în relație hramul bisericii ortodoxe dintr-o localitate cu viața cotidiană a localității, cu familiile din interiorul comunității. În ziua în care este hramul bisericii, este slujba festivă, mai mult decât un serviciu religios, dar, în aceeași zi, mai sunt și alte momente ale sărbătorii, reprezentate diferit de la o comunitate la alta. În această zi există momente dedicate morților familiei, masa de rugă se ‘menește’, adică este destinată și morților familiei. În Banatul montan, în diminețile când era rugă, femeile mergeau în cimitir pentru a le duce o mică ofrandă morților familiei. Apoi, la fel de important este jocul de după amiază sau seara, hora (…).


După părerea mea, cel mai important moment este faptul că fiecare familie sărbătorește acest hram al satului și al bisericii prin ceea ce se întâmplă în gospodărie, adică, se face o masă foarte îmbelșugată, cu multe feluri de mâncare, la care participă toți membrii familiei, dar și rudele plecate în străinătate. Această masă îi ține pe toți membrii familiei împreună”, spune Otilia Hedeșan.

Etnologul UVT punctează faptul că, în alte părți, hramul bisericii este o trăsătură generală a oricărei biserici, dar ruga bănățeană are câteva elemente specifice, care o definesc.

„Specific pentru ruga bănățeană este participarea la serviciul religios, ofranda adusă morților, pomenirea morților, întrunirea întregii familii, inclusiv a rudelor plecate din localitate sau din țară, la masa îmbelșugată și participarea la jocul comunitar, elemente care nu se regăsesc în alte părți ale României. Un alt specific al rugii bănățene este acela că ele sunt clar așezate în calendar, din prima duminică de după Paști, sau chiar de pe la Sfântul Gheorghe, până pe la Sfântul Dumitru, perioadă în care majoritatea bisericilor din Banat își au hramul, primăvară târzie — vară — toamnă. Restul sfinților sunt sărbătoriți prin praznice”, subliniază Otilia Hedeșan.

Ruga din Banat își are începuturile, asemeni oricărei tradiții, undeva în istorie, fără a se putea preciza o dată anume.

„Ruga bănățeană este o marcă culturală întregistrată de Societatea Culturală Banatul, la finele anului 1994. Ruga bănățeană este specifică Banatului, este cea mai mare sărbătoare religioasă și familială a satului bănățean; începe cu o slujbă la biserică, iar în unele sate ține până la trei zile. După masa, în mijlocul satului, unde este locul de joc, preotul deschidea jocul cu o fată care avea vreo 15 ani și care intra prima dată în joc. Casele bănățenilor erau deschise pentru toți goștii (oaspeții, n.r.). Nu există o consemnare exactă pentru apariția rugii bănățene, dar deja prin secolul XVIII, românii și sârbii, care atunci erau împreună sub aceeași cupolă religioasă, serbau hramul bisericii, adică ruga”, a relatat istoric prof. dr. Ioan Hațegan, cercetător științific la Filiala Timișoara a Academiei Române.

Ruga bănățeană a ieșit deja „în lume”, prin mai multe manifestări, una dintre ele având loc în 2009, la Paris, în organizarea Societății Culturale Banatul.

Pentru ca ruga bănățeană să intre în patrimoniul UNESCO, propunerea va trebui să treacă de comisia Consiliului Național pentru Patrimoniul Imaterial.

„Cred că este o datorie a regiunii noastre să formuleze, să redacteze și să susțină un asemenea dosar”, a conchis Otilia Hedeșan.

Foto: Arhivă

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.