Biserica Sf. GheorgheUna dintre cele mai vechi așezări orășenești din județul Caraș-Severin, aflată deopotrivă într-un loc foarte pitoresc, la poalele Munților Banatului, este orașul Caransebeș, menționat încă din secolul al XIII-lea ca vechi centru politic al unui district autonom și apoi al Banatului de Severin, și reședință a nobilimii românești severinene.
Aflat sub jurisdicția voievodului Transilvaniei până în 1658, a trecut apoi sub stăpânire turcească, iar după pacea de la Passarowitz din 1718 sub cea austriacă. Orașul Caransebeș a fost, până în 1871, reședință a regimentului grăniceresc, înființat pentru paza graniței imperiului. A fost, deopotrivă, un centru important al ortodoxiei și reședință episcopală încă din Evul Mediu, înainte de cucerirea otomană.
Monumente istorice
Caransebeșul, cu poziția sa pitorească și minunatele împrejurimi a oferit mereu vizitatorilor o posibilitate de recreere, fiind una dintre cele mai importante destinații turistice ale Banatului. Nu departe de oraș, există urme de locuire mult mai vechi. În locul numit Câmpul lui Corneanu, care se află pe o terasă a râului Timiș, a fost descoperită o villa rustica, iar la Jupa, astăzi localitate componentă a orașului, se găsea castrul roman de la Tibiscum, construit în anul 106.
Biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, care, potrivit tradiției, a fost în secolul al XV-lea mănăstire, a devenit catedrala orașului și este unul dintre cele mai de seamă monumente istorice și de artă ale Caransebeșului. În urma stricăciunilor pricinuite de turcii care au devastat orașul, a fost refăcută în stil baroc și resfințită la mijlocul secolului al XVII-lea. Catedrala este monumentală prin dimensiuni, iar spațiul interior este deopotrivă impresionant. A fost pictată în mai multe etape, începând din 1757, iar iconostasul, cu picturi în stil baroc, datează din 1863. Cele trei clopote au fost turnate la Timișoara, în secolul al XIX-lea.
Un alt vechi lăcaș de cult aflat pe lista monumentelor istorice este biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, care se află în cimitir și a fost ridicată între 1770 și 1780, fiind zugrăvită în 1787, în stil neobizantin. Pardoseala este din piatră și mozaic, iar clopotele au fost turnate la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Distrusă la rândul ei în urma unei incursiuni turcești, a fost restaurată în 1808 de Manoilă Stancovici, iar noi reparații s-au făcut în secolul trecut.
Un alt monument istoric, Episcopia Caransebeșului, este una dintre cele mai vechi clădiri ale orașului, care adăpostește peste 30.000 de cărți, dintre care unele din secolele XVI și XVII, numeroase documente referitoare la viața religioasă și națională a românilor bănățeni și o valoroasă colecție de artă bisericească.
Biserica romano-catolică a fost înălțată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea și reconstruită de mai multe ori. Legenda spune că ar fi existat o galerie subterană care pornea de sub biserică și ieșea în fosta cetate.
Printre vechile edificii care merită văzute se numără, de asemenea, Academia Teologică, primăria, vechile licee, clădirea poștei sau vechiul restaurant „Pomul Verde”.
Punct de plecare pentru excursii în munți
Înconjurat de multe sate bogate, care nu au fost colectivizate, orașul Caransebeș poate fi punctul de plecare pentru excursii în numeroase direcții. În partea de sud-vest a orașului se află munții Semenic, care se prelungesc până aproape de oraș cu mai multe culmi care nu depășesc câteva sute de metri, în timp ce în partea de nord se înalță masivul Poiana Ruscă, cu vârfuri care depășesc o mie de metri.
Orașul Caransebeș poate fi, de asemenea, un punct de plecare pentru excursii în masivul Godeanu, care domină, cu piscurile lui superbe, limita estică a împrejurimilor orașului și de unde se deschid, în toate direcțiile, minunate priveliști, sau pe frumoasa vale a Bistrei, pe unde, străbătând o splendidă regiune, se poate ajunge în vechea localitate Ferdinand (azi Oțelu Roșu).
Stațiunea climaterică Teiuș
Un permanent loc de recreere pentru locuitorii Caransebeșului și nu numai este stațiunea Teiuș, cu casele sale de odihnă a căror construcție a început încă din secolul al XIX-lea, pe o coastă împădurită care cobora până la apa Timișului. Teiușul a fost declarat stațiune climaterică în anul 1932 și a devenit, în scurt timp, un minunat loc pentru petrecerea câtorva zile, mai ales pe perioada de vară. Aerul ionizat, mirosul de tei, salcâm sau brad, izvoarele cristaline, fructele de pădure și multe produse specifice zonei, precum mierea sau lactatele au fost, întotdeauna, adevărate delicii pentru turiști.
Stațiunea a decăzut în anii comunismului, dar în ultimii ani localnicii au făcut eforturi deosebite pentru reabilitarea și modernizarea așezării.
A fost reamenajat ștrandul, scena de spectacole, iar cunoscutul sculptor Bata Marianov a organizat aici mai multe tabere de sculptură, locul fiind împodobit cu numeroase sculpturi de lemn. Tot aici se află mai multe terenuri sportive și se dorește atragerea cât mai multor investiții pentru agrement.
Surse foto: banaterra.eu, traveleurope.ro, skytrip.ro, ziarullumina.ro, destepti.ro, caon.ro, gugulani.ro, romanianturism.ro
