În Europa, o persoană produce 6 tone de gunoi pe an, spun statisticile. Chiar dacă reciclarea a luat amploare și s-a îmbunătățit în multe țări din Uniunea Europeană, există încă foarte multe de făcut în acest domeniu.
În România, situația e departe de a fi roz în ceea ce privește strângerea, depozitarea și reciclarea gunoiului, iar legilor deficitare și nepăsării li se adaugă de multe ori, din pacate, și lipsa bunului simț. E cazul proprietarilor de vile de la marginea Timisoarei. Probabil că principiul care stă la baza construcției e „cu cât casa e mai mare, cu atât spațiul din jurul casei devine mai murdar și poluat”. Asta pentru că materialele de construcție de la vilele construite ajung în mare parte pe terenul din împrejurimi. Bucăți de material izolant, cabluri, resturi de moloz, o mare de pet-uri acoperă terenul si chiar o caroserie de mașină sunt „priveliștea” de care au parte locatarii din zonă, mulți dintre ei vinovați de situație.
Arhitectul Rudolf Graf (vitaminA) inventariază de ani buni terenurile virane din jurul Timișoarei. Așa a descoperit, primăvara aceasta, halul în care se przintă un teren de la marginea orașului, situat în spate CET și a stației de sortarea deșeurilor, pe terenul administrativ al comunei Giroc.
Ping-pong cu proprietatea
Terenul din spatele CET-ului și a stației de sortare a deșeurilor din sudul Timișoarei aparține comunei Giroc, fiind pe teritoriul administrativ al satului aparținător, Chișoda. „Cum răsare o vilă, răsar și mormane de moloz și resturi de șantier pe terenul viran. Avem realmente o problemă, balta aceea e un focat de infecție. Cum începe o construcție apar și deșeurile aruncate aici, ilegal. Am pus și pază, zilnic până la ora 17.00, însă oamenii vin și deversează resturile din șantiere, noaptea, astfel că nu reușim să îi prindem sau să îi identificăm. Noi încercăm să acoperim balta pe lângă care se aruncă toate murdăriile, dar așteptăm să se îndrepte vremea”, spune viceprimarul din Giroc, Ilie Gâlca.
Chiar dacă oficial zona aparține de Giroc, Gâlca afirmă că jumătate din terenul „infestat” ar aparține Timișoarei. Reprezentantul companiei de salubritate a orașului, care are în zonă o stație modernă de sortare a deșeurilor, spune că nu e adevarat si ca terenul nu intră în teritoriul Timișoarei, ca atare nu intra in responsabilitatea lor de a se ocupa de salubrizarea zonei. „Nici măcar Poliția Ecologică nu poate da amenzi, deoarece nu e teritoriul Timișoarei. Doar Garda de Mediu ar putea să intervină”, a spus Livian Hotico, purtătorul de cuvânt a Retim RWE Ecologic Service, compania de salubritate a Timișoarei.
Zona a devenit foarte populară în rândul celor cu posibilități financiare, dornici să iasă din oraș, astfel încât numai anul trecut s-au dat 34 de autorizații de construcție.
Au case în zonă doi senatori, cântăreți celebri de muzică populară, un ministru. Evident că vina se împarte.
Necesarul de spații verzi
Există un necesar de spaţii verzi substanţial în Timişoara, oraşul neavând practic elemente de peisaj natural care să structureze puţin creşterea urbană şi să asigure cadrul necesar pentru recreere, dar şi pentru o biodiversitate sănătoasă pentru mediu.
„În acest context, pe teren şi pe imagini ortofoto, am identificat ochiuri de apă, cursuri de canal şi zone cu biodiversitate, identificate în etapa de elaborare a studiilor de fundamentare la pug. În 2013 am avut şansa unui zbor peste oraş la mică înălţime, şi de fapt resursele de teren la limita cu localităţi adiacente mai ales în sud sunt încă existente. Este necesar ca acestea să fie salvate de la o antropizare agresivă, şi să se prezerve măcar zonele punctuale de interes şi legăturile între ele. De aici a rezultat că o suprafaţa substanţială de spaţiu verde ar putea fi accesibilizată fără a o distruge, prin realizarea de piste velo şi pietonale pe lângă canalele existente, după decolmatarea acestora, care să facă o legătură între ochiurile de apă existente şi zonele de biodiversitate. Teoretic s-ar putea realiza un culoar pietonal şi velo continuu între pădurea verde şi freidorf prin sudul begăi”, explică arhitectul Rudolf Graf.
„Încercăm indexarea spațiilor verzi”
Pentru a putea arăta timişorenilor aceste lucruri, de care mulţi nu sunt conştienţi că există, fiindcă nu sunt accesibile, el și colegii lui încearcă să facă o indexare minimă a lor, pentru a constata în ce măsură mai există, sunt intacte sau ar putea fi reecologizate şi integrate într un sistem de culoare pietonale şi velo.
„O mare parte dintre canale sunt însă colmatate cu deşeuri din construcţii, iar acelaşi lucru se întâmplă şi pentru ochiurile de apă (exemplu CET). Unele din aceste zone sunt pe terenuri ce vor suporta în timp o dezvoltare fie a unor parcuri industriale nepoluante, fie a unor zone rezidenţiale sau comerciale, cum ar fi vezi mall-ul nou pe Calea Șagului, unde tocmai a fost astupată o baltă”, mai arată arhitectul.
Acest lucru s-a mai întâmplat şi în trecut. Zona Giroc, de exemplu, e marcată în documentaţiile mai vechi ca areal cu culturi complexe, şi totuşi a fost „măcelărită” printr o dezvoltare urbană în ultimii 15 ani, extindere care nu a ţinut cont de potenţialul acesta. Ulterior, la dezbaterile publice recente, proprietari din zonă încă cer primăriei să intervină pentru a ucide şerpi și alte vietăți specifice florei și faunei dinaintea antropizării zonei.
Un caz particular este zona pieţei Aurora. „Aici, în 1989, erau încă valabile planuri de sistematizare care prevedeau un lac mare şi o zonă de agrement pe măsură, capabilă să asigure din acest punct de vedere ansamblurile de locuinţe colective adiacente. Ultimii 25 de ani ne-au adus însă cu totul altceva. O dezvoltare rezidenţială necontrolată şi o diminuare constantă a suprafeţelor de luciu de apă pe de o parte, pe de alta s-a următit prin concesionări, de altfel extrem de păguboase pentru administraţie, scoaterea din ciruitul public a acestor zone şi semiprivatizarea lor ele dispărând aşa încet încet din imaginea oraşului şi mintea locuitorilor. Există ideea că Timişoara nu are nimic de oferit ca şi cadru natural. E adevărat, nu avem munţi sau mare. Dar dacă ne uităm cu puţină atenţie în jur vom putea descoperi zone şi locuri extrem de frumoase, să spunem cu un caracter specific unor foste zone mlăştinoase. Nu sunt pădurile de malastina ale floridei, dar există suficient potenţial care poate fi pus în valoare”, a concluzionat Graf.
