figure id="attachment_212311" style="width: 640px" class="wp-caption aligncenter">
Încă din anii tinereţii, Mihai Eminescu, socotit poetul nemuritor al românilor, a avut legături cu Banatul şi bănăţenii, mai ales în anul peregrinărilor sale alături de trupa de teatru a lui Mihail Pascaly în acele provincii ale imperiului habsburgic locuite în cea mai mare parte de români.
Eminescu şi cărturarii bănăţeni
Când a făcut prima călătorie la Timişoara, Eminescu avea doar 17 ani, dar în anii de şcoală de la Cernăuţi avusese prilejul să citească în biblioteca profesorului său, Aron Pumnul, mai multe lucrări ale unor cărturari bănăţeni, printre care Paul Iorgovici, considerat primul iluminist bănăţean, Damaschin Bojincă, ale cărui cărţi l-au ajutat să-şi contureze o cultură mitologică regăsită mai târziu în versurile sale, Dimitrie Ţichindeal, pe care avea să-l numească „gură de aur” şi unul din cei „ce-au scris o limbă ca un fagure de miere”. Şi scrierile lui Petru Lupulov au ajuns în Bucovina şi au fost inventariate de Eminescu în biblioteca gimnaziului la care era elev, acestea având o mare influenţă asupra lui.
Poetul la Timişoara
Prima vizită a lui Eminescu la Timişoara a avut loc în 1867, când a venit să îl caute pe fratele său mai mare, Nicolae Eminovici, care-şi făcea în oraşul bănăţean stagiul în avocatură. Se pare că Eminescu dorea să-i cunoască și pe bănățenii grupați în jurul revistei „Familia” și mai ales pe Iulian Grozescu, tocmai datorită înrâuririi pe care ideile descoperite în scrierile bănăţenilor le-au avut asupra sa în anii de şcoală. Cea de-a doua vizită a poetului în Banat a avut loc un an mai târziu, în turneu cu trupa lui Mihail Pascaly.
Prietenia cu Iulian Grozescu
Atunci i-a reîntâlnit pe cei pe care îi cunoscuse cu un an în urmă și se pare că poetul comloşean Iulian Grozescu exercita asupra lui o deosebită atracție, în ciuda diferenței de vârstă. Se presupune că Eminescu a ajuns și la Comloş, comuna natală a lui Iulian Grozescu, tocmai datorită relației speciale pe care o avea cu acesta, și chiar ar fi înnoptat în casa lui. Se spune că vizita lui Eminescu în comuna bănăţeană a fost consemnată pe o veche carte bisericească, dar aceasta s-a pierdut. Aici, o parte din trupa lui Pascaly ar fi dat reprezentaţii la conacul contelui Nacu, mare iubitor de teatru. Mărturiile rămase au consemnat însă că Iulian Grozescu l-a plimbat pe Eminescu prin Fabric, cartier de sine stătător la acea vreme în care trăiau numeroși români, și printre care poetul s-a simțit foarte bine.
Turneu în oraşele din vest
Timişoara nu a fost singurul oraş din vestul ţării în care a poposit poetul în turneul făcut cu trupa de teatru. Actorii lui Pascaly au mai dat spectacole la Lugoj, Arad şi Oraviţa, petrecând cea mai mare parte a timpului din turneul făcut în Ardeal şi Banat în aceste oraşe. La Lugoj, artiştii au stat trei săptămâni şi au fost primiţi în casele lugojenilor, mari iubitori de teatru. Deşi contractul încheiat făcea referire la şase reprezentaţii, trupa a susţinut zece spectacole, la care Eminescu a fost sufleur şi, se pare, chiar actor. Acestea au fost primite de românii lugojeni cu mult entuziasm şi s-au bucurat de aprecieri care au rămas unice în istoria oraşului.
Următorul popas a fost la Timişoara, unde trupa a stat o săptămână şi a susţinut trei reprezentaţii, primite elogios de public şi de ziarele vremii. Şase spectacole au fost susţinute, timp de două săptămâni, şi pe scena teatrului vechi din Arad, construit în anii 1816 – 1817, şi au însemnat, chiar în anul în care politica de maghiarizare se înăsprea, o sărbătoare pentru arădeni, aşa cum consemnează mărturiile vremii. Primirea făcută de arădenii din sălile arhipline a lăsat întregii trupe o amintire extrem de plăcută şi, la fel ca în celelalte oraşe, şi aici publicul a oferit un banchet în onoarea actorilor iar Pascaly a primit în dar un pocal de argint. Şi la Arad, Eminescu a cunoscut intelectuali de vază ai oraşului şi tot în acele zile, revista „Familia” îi publica poezia „La o artistă”, pe care poetul i-a înmânat-o probabil lui Iosif Vulcan în acele zile.
În Banat, ultima localitate în care trupa a dat reprezentaţii a fost Oraviţa, în cel mai vechi teatru de pe actualul teritoriu românesc, terminat în 1816, care poartă acum numele poetului. Turneul i-a oferit lui Eminescu prilejul de a cunoaşte aceste locuri, limba şi modul de viaţă al bănăţenilor, ştiut până atunci doar din lecturi, şi i-a prilejuit întâlniri cu mai mulţi intelectuali ai vremii, care, cu siguranţă, au lăsat o amprentă asupra operei sale.
Surse foto: wikipedia.org, virtualarad.net, anticariat-unu.ro, eminescuipotesti.ro, redesteptarea.ro, adevarul.ro
