Tânărul de 25 de ani care pune rugăciunile în culoare: cum se nasc icoanele în secolul vitezei FOTO

În a doua jumătate a vieții lui a pictat icoane. Are 25 de ani. E unul dintre cei mai buni iconari tineri ai momentului. Mii de oameni se închină la Maica Domnului, la arhangheli sau sfinți pictați cu migală pe lemn sau sticlă. Când pictează, el se roagă pentru ei. A înțeles asta acum câțiva ani când a vrut să se angajeze pictor de icoane la o firmă. ”Nu a mers. Nu poți picta icoane ca și când lucrezi la bandă”, spune tânărul. George Giurgiu pare coborât din icoanele pe care le pictează. A absolvit două facultăți teologice, una pastorală, la Timișoara, celalată cu specializarea în Artă sacră, la Cluj, la Babeș Bolyai. De 12 ani pictează icoane.

Oameni providențiali l-au ajutat să ”crească”

Totul a început în 2001. În cartierul în care locuiește i s-a dus vestea că e bun desenator. Apoi oameni care abia îl știau, sau nu îl cunoșteau deloc, au mijlocit împlinirea lui. E o poveste pe care nu o poate uita. ”De mic desenam. De obicei copiam felicitările pe care le primeam de Paște.  Apoi au apărut oamenii providențiali care au vut un rol important în devenirea mea ca iconar. Părintele Nicolae Mircia, de la parohia Ronaț, a fost primul dintre ei. A văzut lucrările mele și a sugerat că aș putea fi coordonat. El a vorbit cu PS Lucian, Arhiepiscopul Timișoarei, la vremea respectivă, și a cerut recomandare. Prea Sfinția Sa a scris două scrisori, o recomandare către maica Tomaida și una către Maica Stareță de la mănăstirea Timișeni – Șag, rugându-le să mă găzduiască și să mă îndrume și să mă învețe cât se poate în cele ale picture. Maica Tomaida, cea de la care am învățat cu adevărat să pictez icoane, are și acum scrisoarea”, povestește  George.

Tot călugărița de la Timișeni l-a îndrumat spre școala superioară de la Cluj, unde și-a desăvârșit arta.

Din prima vacanță de vară, de când avea 13 ani, petrecută la mănăstire, au urmat toate celelalte. Maica Tomaida a fost prima care l-a inițiat în tainele icoanei. Atât pe sticlă, cât și pe lemn.

”Să pictezi o icoană înseamnă să pui în culoare o rugăciune”

Să pictezi icoane nu e ca și când ai picta orice portret. Pe lângă trăsăturile feței și ale corpului, cei reprezentați trebuie să aibă harul divin în ei, și să îl transmită celorlalți. ”Dacă putem compara pictatul icoanelor cu pictura laică, vedem că e mai mult decât o punere în culoare a unui mod de a gândi sau de a percepe ce-i în jurul tău. Să pictezi o icoană înseamnă să pui în culoare o rugăciune. Lucrul acesta m-a fascinat la icoană. Pe de o parte îți pune în evidență calitățile artistice, pe de altă parte scoate afară latura duhovnicească, spirituală, fără de care nu ai putea să realizezi o icoană deplină, autentică, care să respecte credința ortodoxă bizantină. Icoana nu e numai un obiect de artă, e înainte de toate un mod de a împărtăși credința ta”, ne mai spune George Giurgiu.

Locul unei icoane nu e într-o galerie de artă, ci într-o biserică. ”Acolo își găsește rostul. Sau în casele noastre, la locul de rugăciune”, crede. De joi seara, la la Galeria Primăriei Timişoara din Piaţa Victoriei nr.5 george Giurgiu își expune creațiile reunite în colecția “Iconografia timpului liturgic”. Expoziţia este organizată de Primăria Municipiului Timişoara, cu sprijinul Arhiepiscopiei Timişoarei şi poate fi vizitată în perioada 16 decembrie 2013- 14 ianuarie 2014. Lucrările prezentate în cadrul expoziţiei fac parte din colecţia de icoane prăznicare a bisericii ortodoxe cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din parohia Timişoara-Ghiroda Nouă, protopopiatul Timişoara I. ”Faptul că aduc aceste icoane într-lo galerie, nu vrea să facă altceva decât că le las pe ele să vorbească oamenilor despre Nașterea Domnului, Botezdespre , și toate aceste evenimente care au marcat Istoria Mântuirii”, mai spune tânăru iconar, care lucrează ca reporter în cadrul Biroului de presă al Arhiepeiscopiei Timișoara.