Luni dimineaţa. Puţin după ora 8. Soare, linişte. Brusc strada Mareşal Alexandru Averescu se întunecă. Doi măturători ai Retim 
reuşesc să provoace eclipse la minut. În mijlocul străzii, o femeie cu o mătură de bucătărie adună praful de pe scuar.
Mici vălătuci se ridică de pe asfalt. De pe partea cealaltă a drumului , mătura de nuiele face prăpăd. Pe şosea apar baricade de praf, şoferii nefiind ajutaţi nici măcar de farurile de ceaţă. Cu fiecare mişcare a omului de la Retim, atmosfera devine tot mai irespirabilă. Dar măturătorul continuă cu încăpăţânare să mute praful dintr-o parte în alta. Are şi o explicaţie „dacă nu-l luăm acum, cum putem, până poimâine o să fie dublu. Nu e aşa rău acum. Să vezi cum e nasul plin de praf până diseară”. Se opreşte din măturat cât să tragă o gură de aer cu mai puţine suspensii şi să vadă soarele, după care se ascunde din nou în mijlocul norului. Pe el nu-l interesează procedurile de infrigment sau scuzele şefilor de la primărie că şi la Barcelona e la fel cu praful. Ştie doar că trebuie să-şi facă norma la străzi (des)prăfuite.
Printre cei care isi fac datoria aproximativ ,trebuie sa va fac cunoscut un lucrator cu matura care isi realizeaza atributiile exemplar,in perimetrul Zona Odobescu si se numeste Aristica Mihai.Asemenea oameni ar trebui evidentiati intr-un anume fel,in functie de posibilitatile Retim .Pacat ca,intradevar,nu sunt mai multi asemenea lucratori constiinciosi,,