Cum se spulberă visul de prim secretar al doctorului în economie Bojin

Nu este un secret pentru nimeni că visul cel mare al pesedistului şef din Timiş, Titu Bojin, este să ajungă prim secretar. Pardon, preşedintele consiliului judeţean. Că este democraţie. Dacă urmăreşti comunicatele PSD din ultimele luni îţi dai seama că visul a devenit obsesie. După ce a fost desemnat, conform standardelor tovărăşeşti, unicul candidat al partidului pentru această funcţie, la orice adunare se mai confirmă încă o dată „deciziile Comitetului Executiv Judeţean privind susţinerea candidaturii pentru funcţia de preşedinte al CJT în persoana liderului Titu Bojin”. Hotărâre care, bine-nţeles, este imediat anunţată presei ca să ştie lumea că preşedintele Bojin este iubit şi ales de poporul pesedist.

Aceste anunţuri făcute obsesiv par mai degrabă să ascundă frica tot mai mare că se va alege praful de visul său. Şi nu puţine sunt argumentele. Sondajul USL, care va da o imagine a situaţiei reale din teren, poate da peste cap, prin rezultatele sale, toate declaraţiile optimiste.

Oricum, Bojin este pierzător sigur la cel mai important test anunţat de Victor Ponta la instalarea sa ca preşedinte al organizaţiei Timiş – testul opoziţiei faţă PD-L. Atitudinea de lacheu al puterii portocalii, lipsa oricărei reacţii reale anti-PD-L, complicitatea la şmenurile mai marilor zilei, nu pot fi neglijate când se face calcul pentru lupta electorală care se  anunţă pe viaţă şi pe moarte. Cum să poată să lupte  Bojin cu şanse reale pentru a-i lua fotoliul lui Ostaficiuc, când rămânerea sa la butoanele contracteleor de zeci de milioane de euro de la Apele Române depinde de susţinerea politică a celui care este acum şeful consiliului judeţean?

Nu există nici un element concret care să-l recomande pe doctorul în economie Titu Bojin pentru această funcţie. Exceptând doar pofta sa imensă de a pune mâna pe putere, alimentată cu dibăcie de armata de lăudători şi sfătuitori. Armată care se îngroaşă de la o zi la alta. Şi care, la fel de repede, se va destrăma atunci când va simţi că Bojin nu mai are decât puterea să-şi plângă de milă. Că, de exemplu, un liberal ar putea să fie mai bine văzut de electoratul de dreapta din Timiş decât el, portretul perfect al tovarăşului împotriva căruia timişorenii au ieşit în stradă în 1989.