Legăturile de şpagă dintre poliţişti de frontieră, vameşi pe de o parte şi contrabandiştii de ţigări pe de alta a făcut ca vama 
Moraviţa să fie, nu de puţine ori, locul în care angajaţii statului să fie umiliţi de interlopii cu greutate. În unul dintre cazuri, unui agent i s-a pus cuţitul la gât de un contrabandist nemulţumit de atitudinea poliţistului de frontieră sub privirile colegilor săi, fără ca vreunul să intervină. Un alt episod celebru apare în înregistrările efectuate de agentul sub acoperire Mihai Cristian Vodă. Întâmplarea s-a petrecut în perioadă în care duty-free-urile funcţionau la capacitate maximă şi şeful vămii era ” un nenorocit, un împătimit cu jocurile de noroc, cu ruleta”.
Mai mulţi membrii ai unei grupării de interlopi din Arad s-au dus în duty-free-uri şi au cerut 60 de baxuri. Când vânzătorul a spus că e închis, şeful „şi-a scos pistolul şi a zis „bă vrei să sară shop-ul în aer?” Păi..nu. Uite aici banii..şi le-a luat şi le-a pus în maşină”, i-a povestit lui Vodă unul dintre „veteranii” de la Poliţia de Frontieră. La intrarea în ţară când vameşul a cerut „cota”, interlopul a pus lucrurile la punct extrem de simplu şi eficient „deci tu lucrezi pentru şeful tău, şeful tău îmi datorează mie 150.000 euro”. Banii reprezentau şpaga dată de interlopi ca vameşul de la Arad să ajungă şef de vamă la Moraviţa. În final, aceştia au coborât din maşină au ridicat bariera de la intrarea în ţară şi au plecat cu transportul de ţigări de contrabandă. Tactica era diferită în cazul „micilor interlopi”, Cornel Budriş explicând exact mecanismul de acţiune „trebuie să fii haiduc. Adică îi greblezi de-o parte, le dai la fund la ailaltă parte”.
