Mai apăsătoare decât eșecul nu poate fi decât victoria sau, mai precis, presiunea pe care aceasta o exercită asupra învingătorului. Mai 
ales dacă poziția sa de lider a fost decisă de sute de mii de oameni, care i-au acordat votul. Este o situație care cu siguranță l-a costat multe nopți nedormite pe actualul primar al Timișoarei. Nevoit, în campanie, să predice schimbarea absolută în fața timișorenilor fideli repulsiei genetice pe care o au față de stânga, liberalul Nicolae Robu, prins în hora unei alianțe contra naturii, este acum urmărit de strigoii propriilor promisiuni. După șase luni în fruntea orașului, fostul rector al Universității Politehnica, la conducerea căreia și-a câștigat renumele de bun gospodar, se confruntă cu un adevăr previzibil: lucrurile nu se rezolvă doar pocnind din degete. Și nici din bici.
Mai mult, nu te poți aștepta să găsești, senin, scuze și apoi să fii mângâiat pe cap.
Repet, nimeni nu e absurd, este evident că, de exemplu, nu demolezi Acvariul de sticlă din centrul Timișoarei doar fluturând bagheta magică, dar și cel care face promisiunea ar trebui să fie conștient de acest lucru. Într-adevăr, e prea devreme să spunem despre cineva că și-a făcut sau nu treaba după doar șase luni de activitate, însă sper că apucăturile de campanie ale tuturor noilor edili, nu doar ale primarului, să nu fie decât ceva trecător. Nu de alta, dar ar fi păcat să dezamăgești un oraș care a votat împotriva unei administrații, mai mult decât pentru una nouă. Aș vrea ca noii conducători ai orașului și ai județului să nu uite că timișorenii și timișenii i-au învestit cu aceste funcții în mare parte pentru a-a sancționa pe predecesorii lor. Să nu uite și că nu vor fi nici ei iertați dacă promisiunile și planurile fantasmagorice, condimentate cu ezitări și inconsistențe demne de puști de clasa a treia, nu vor rămâne decât ceea ce sunt astăzi: praf în ochi.
