Povestea celor care-şi „varsă” sângele ca să nu moară de foame

Povestea celor care-şi „varsă” sângele ca să nu moară de foame

3
DISTRIBUIȚI

IMG_0617

Lipsa banilor, o zi liberă de la locul de muncă, „reîmprospătarea sângelului” sau pur şi simplu nevoia de a face o faptă bună. Acestea sunt motivele pentru care unii timişoreni aleg să își petreacă jumătate din zi la Centrul Regional pentru Transfuzii Sanguine. Zilnic, cel puţin 80 de persoane stau ore întregi la coadă pentru a dona 450 de mililitri de sânge. O mare parte dintre aceștia sunt „clienţi fideli” și vin de ani buni la centru.

Și azi dimineață, la fel ca în multe altele, persoane de toate vârstele aşteptau să le vină rândul pentru a dona o pungă de sânge. Deşi unora le este ruşine să recunoască, cele șapte bonuri de masă, în valoare de 63 de lei, pe care le primesc pentru gestul lor sunt un imbold, o spun chiar şi medicii care lucrează în Centrul pentru Transfuzii Sanguine. Este şi cazul lui Petre Tussinger, un timişorean de 48 de ani, tată a cinci copii, care vine o dată la două luni să doneze sânge. „Donez sânge de aproape 20 de ani, am făcut o pauză de doi ani, cât am fost plecat în Spania. Donez sânge pentru că vreau să mă simt mai bine, nu mă interesează bonurile”, ne-a spus bărbatul.

 Sânge pentru fapte bune

Maria are 43 de ani şi a venit special de la Jebel ca să doneze sânge. Femeia are unsprezece copii şi şase nepoţi, iar toată familia locuiește într-o casă cu patru camere, în schimbul unei chirii de 400 de lei. Recunoaşte că donează sânge pentru că are nevoie de bonurile de masă. „Eu, soţul şi încă doi copii venim o dată la trei luni la centru. Venim pentru bonurile de masă, nu mi-e ruşine să recunosc”, ne-a spus Maria Boldi. Costel de abia a împlinit vârsta majoratului şi este nemulţumit că aşteaptă de două ore ca să doneze sânge.


O face pentru a doua oară pentru că vrea să se simtă mai bine. „Este a doua oară, am mai donat sânge în septembrie anul trecut. Sunt sportiv, fac şi fotbal şi mi s-a spus că este sănătos”, a spus Costel Miron, elev în clasa a XI-a la Colegiul Tehnic Electrotimiş.

IMG_0623

O altă femeie, Dana, de 51 de ani, stă liniştită pe scaun şi încearcă să îşi revină din ameţeala ce a cuprins-o după ce a donat sânge. Este din Gotlob şi vine de aproape zece ani la Centrul de Transfuzii Sanguine o dată la trei luni, mai ales că atât ea, cât şi soţul ei au avut nevoie la un moment dat de sânge. „Dacă cineva a făcut o faptă bună pentru mine şi m-a ajutat, eu de ce să nu fac? Băiatul meu este plecat în Afganistan şi cine ştie ce se poate întâmpla şi poate va avea nevoie de sânge. Vreau să fac o faptă bună şi să ajut cât pot”, a explicat Dana.

Ce se ascunde în sânge

Cristina Ghiocel, directorul interimar al Centrului Regional de Transfuzii din Timişoara, recunoaște că instituția sa nu duce lipsă de sânge. Zilnic, între 80 şi 100 de persoane trec pragul centrului. Însă nu sângele e bun. „Li se fac nişte analize pentru a vedea dacă sunt sănătoşi. Unele persoane vin să doneze sânge, dar realizează că sunt bolnave. În fiecare zi, descoperim cel puţin 1-2 cazuri care au virusul HIV/SIDA sau alte boli”, ne-a declarat Cristina Ghiocel.

Timişorenii care vor să doneze sânge trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 18 şi 62 de ani, femeile, o greutate minimă de 55 de kilograme, iar bărbaţii, de 65 de kilograme. Programul centrului de pe str. Martir Marius Ciopec este de la ora 08:00 la 12:00, de luni până vineri. În schimbul celor 450 de mililitri de sânge donat, cei care trec pragul centrului primesc șapte bonuri de masă, de nouă lei fiecare, o reducere de 50%  la abonamentul RATT pe o lună, analize gratuite şi o zi liberă de la locul de muncă.

 

 

3 COMENTARII

Dă-i un răspuns lui andrei1 Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.