Aşa după cum există Uniunea Artiştilor Plastici, de exemplu, oare de ce nu ar putea exista Sindicatul Muzicienilor Timişoreni? O asociaţie nonguvernamentală şi nonprofit, alcătuită din muzicieni profesionişti reprezentanţi ai mai multor stiluri muzicale care să aibă ca scop promovarea muzicii şi susţinerea intereselor membrilor săi. Un sindicat care să funcţioneze după reguli bine stabilite şi care să facă niscaiva ordine în bulibăşeala din acest domeniu. Odată cu apariţia lui, patronii de cluburi, restaurante, hoteluri şi alte stabilimente în care din când în când se mai cântă n-ar mai putea trage „ţepe“ după un concert, prevalându-se de ideea conform căreia a fost o seară cu consumaţie slabă şi drept urmare, „gajul“ artistului trebuie înjumăţit. Deunăzi, un amic „conectat“ în branşă îmi explica faptul că în cazul în care ar exista un asemenea sindicat (sau asociaţie, nevermind), lucrurile ar fi mult mai simple şi la capitolul „atragere de fonduri“. Şi asta pentru că atunci când beneficiezi de nişte bănuţi veniţi de la Uniunea Europeană e mult mai simplu să-i atribui unui proiect cultural „girat“ de un organism care este recunoscut în domeniu. Categoric, un asemenea for ar diminua eternele discuţii vizavi de felul în care se acordă bănuţii pentru diversele acţiuni „muzicale“ organizate de autorităţi.
De exemplu, dacă acest utopic sindicat s-ar fi pronunţat asupra iniţierii unui nou festival pe bani publici, cu siguranţă şi-ar fi promovat şi propriile interese. Carevasăzică, în programul festivalului se regăseau şi talentele locale.
În lipsa acestui sindicat, apar constant discuţii pe la colţ de stradă. Alea în care o bună parte a muzicienilor se plânge de „şacalii“ care au devenit într-un fel sau altul promotori ai culturii timişorene. Care-şi urmăresc propriile interese şi includ în festivaluri doar o anumită parte a muzicienilor, „ăia care trebuie“. Desigur, ideea unui utopic sindicat al muzicienilor din Timişoara pune pe tapet şi câteva aspecte mega-sensibile. În primul şi în primul rând, cine ar putea fi „the one and only“, adică preşedintele? Graţie orgoliilor care se regăsesc din plin în lumea artiştilor, alegerea unui reprezentant al unei bresle nu e deloc o treabă simplă. Şi totuşi, cu niscaiva efort, se poate. Acest „boss“ ar putea veni şi din afară. De exemplu, un specialist în marketing, management, alea alea. Un om integru, recunoscut de toţi cotizanţii. Sincer, la momentul ăsta îmi scapă un posibil nume, dar cu ceva efort se poate ajunge la un compromis. Categoric, lista chestiunilor sensibile în incinta unui asemenea sindicat este mult mai lungă, dar un lucru e cert. Până când muzicienii timişoreni vor rămâne la fel de dezbinaţi ca şi acum, întotdeauna vor exista profitori care se erijează în ambasadori culturali ai scenei. Se încumetă cineva să pună de o şedinţă de constituire a sindicatului?
te propun pe tine presedinte, poate asa nu vei mai avea timp sa scrii articole :))
am mai incercat dupa REVOLUTIE si sunt prea bine infipti unii ca sa-si doreasca schimbari.Ideea este ca daca nu facem noi ceva pt noi n-o sa faca nimeni ! Ar mai fi o problema: muzicienii fac eforturi uriase sa-si ia scule sa faca piese si sa-si caute de cintat.Patronii doresc eficienta financiara ceea ce duce la marginalizarea trupelor care nu se incadreaza la un stil cit decit ‘comercial’Cei care fac parte din .publicul avizat in genere nu au resurse financiare si eu cred ca pentru acestia ar trebui folosite fondurile publce pentru a-i putea aduce linga scena.Cei care doresc muzica cu tenta comerciala sa o asculte cu efort financiar propriu.Ar fi si problema cu trupele neafiliate care practic vor avea mai mult de lucru deoarece nu au pretentii!Concluzionind: cred ca va fi foarte greu dar as adera cu multa placere
Pentru cei care nu stiu, exista „PROART” o societate infiintata cu multi ani in urma…condusa o vreme de Radu Duica. Dupa decesul acestuia firma doar exista la scoala populara de arta (cred) si atat. Este nevoie de un coleg muzician care a facut printre altele si dreptul pt ca sa ne poata ajuta sa pasim pe un drum pe care noi nu il cunoastem….nu stim ce drepturi avem, nu stim ce ne putem dori, ce am putea obtine. Am vorbit cu foarte multi colegi de breasla si majoritatea nu stiu cate beneficii ar obtine daca am fi foarte uniti. As propune o „prietenie” cu un alt sindicat cum ar fi cel de la Bucuresti pana reusim sa intelegem principiul. Oricum ce se intampla in Timisoara cred ca e unic in tara….si asta nu e de bine din pacate….daca este nevoie de voluntari pt aceasta munca sunati-ma 0744698061 Dana Varadi, ma ofer bucuroasa….putem reusi daca intelegem beneficiile.
semnatarul cred ca vorbeste despre interpreti, muzicanti, entertaineri, activisti in zona muzicii si un eventual sindicat al lor.
cuvintele muzician, artist, talent nu s-au golit de continutul din DEX, asa cum am facut-o noi in ultimii ani!
la rigoare, problema unui sindicat la MUZICIENILOR din Timisoara nu ar fi daca sa existe sau pe cine sa puna presedinte, ci daca ar reusi sa umple o sala de clasa.
spun asta cu tot respectul pentru cei care inca se straduiesc sa acceada statutul de ARTIST si isi tocesc degetele si mintea pentru asta, incercand sa transmita ceva, cu excelenta. si cu mai putin respect pentru cei care cred ca au ajuns acolo, fara sa ne spuna nimic…
propun sa infiintam un sindicat al publicului dispus sa plateasca ca sa vada artisti adevarati, dezamagit de toate minciunile care trec drept muzica. probabil n-am umple
o sala de clasa:)