Fostul solist al celor de la Judas Priest a cântat în prima zi a acestei săptămâni la Timişoara în faţa a o sută de plătitori de bilete. Cunoscut mai ales datorită faptului că a activat ca vocalist în celebra trupă Judas Priest (unde l-a înlocuit pe Rob Halford), alături de care a înregistrat două albume de studio, muzicianul american Tim Ripper Owens a mai făcut parte din trupe ca Iced Earth, Beyond Fear sau Yngwie Malmsteen’s Rising Force. N-a venit singur, căci în seara respectivă au mai cântat trupele Acidcell (Elveţia), Crossholder (Ungaria) şi timişorenii de la Sanctuar. Biletele pentru acest eveniment au costat 20 lei în avans sau 30 lei la faţa locului. Revenind, o sută de timişoreni au ţinut să asiste la acest concert. Desigur, putem găsi circumstanţe atenuante pentru lipsa publicului. De exemplu, că a fost o zi de luni, în care nici iarba nu creşte. Sau că evenimentul n-a fost promovat prin bannere uriaşe în Piaţa Operei, aşa încât să afle toată lumea. Desigur, există şi mulţi care consideră că heavy – metal – ul nu mai e la modă. La fel de bine putem da vina şi pe vremea capricioasă de afară. Sau pe guvernul ăsta incompetent care nu ne asigură nişte salarii decente, astfel încât să ne permitem şi noi să mergem la concerte mişto şi să mai şi cumpărăm câte un disc sau un T-shirt, pentru a sprijini formaţia care transpiră pe scenă în faţa noastră.
Circumstanţele atenuante pentru faptul că lumea nu mai iese din casă la concerte, pot fi multe şi fiecare are explicaţii mai mult sau mai puţin pertinente. Dincolo de toate, oraşul ăsta „în care nu se întâmplă nimic“ şi care odinioară a fost considerat pe bună dreptate „buricul“ muzicii româneşti, a devenit cât se poate de plat.
E un oraş care creşte pe zi ce trece, dar în care spiritul timişorean nu se mai regăseşte în diverse domenii. Care are tot mai mulţi locuitori, dar tot mai puţini timişoreni. În care „efectul de turmă din Complex“ face legea. În care nici rockerii, punkerii, hip – hop – erii şi nici chiar anarhiştii nu mai sunt ce au fost. În care melomanii preferă să bea o bere la birtul din colţ decât să plătească un bilet de intrare la un concert. Categoric, trăim vremuri în care nici măcar muzicienii timişoreni nu mai sunt curioşi de evenimente mişto. Da, ştiu, mulţi dintre artiştii Timişoarei au avut exact luni seara repetiţie sau au fost plecaţi în turneu. Ştiu şi că aceeaşi muzicieni timişoreni sunt atât de cu nasul pe sus încât au pierdut orice contact cu bunul simţ şi realitatea cotidiană. Nu ne rămâne decât să ne bucurăm de concertele cu treizecidemii de oameni în Centru. Sau de sindrofiile cu bani publici şi playback garantat puse la cale de autorităţile locale. Cei care n-au abdicat de la adevăratele valori, au acelaşi itinerar ca-n anii trecuţi: Budapesta, Belgrad, Viena. N-are rost să mai aducem chestii mişto în oraşul ăsta, căci vorba celor de la Genius, trăim „în oraşul trist/luminile se aprind/lumea e rea/şi viaţa este grea“.
Noi in loc sa-i edicam pe olteni, ne oltenizam incet-incet, cu totii. Ne pricepem la toate, comentam despre orice si cand vine vorba de fapte ne ascundem dupa niste scuze tardiv. Suntem ceea ce meritam; mi-e dor de Timisoara de acum 10-15 ani
las’ ca va prinde bine oltenizarea…..
Promovarea a fost slaba de tot! Aproape ca nici nu s-a stiut de existenta evenimentului!
Mai ales ca a fost intr-o zi de luni, sigur ca virgula conteaza!
In aceeasi nota, am aflat cu stupoare ca s-a anulat concertul Fanfar Ciocarlia din Timisoara, pe motiv de lipsa de doritori. Adica au intrebat de bilete vreo 3 persoane care au vazut un afis ratacit pe un stalp din oras…
Rugaminte Zoli – promoveaza evenimentele mai degraba decat sa te plangi post factum ca nu au venit oamenii. Asumati un rol activ nu unul de spectator. Ti am dat follow pe fb expres sa nu mai ratez ce nu tb ratat. Merci. Un banatean care nu da vina pe olteni
zoli,
mai intai faci eventuri, faci un hotspot in care aduci in fiecare saptamana pe cineva, platesti sa-i aduci ca sa formezi reflexul doritorilor. sa zica bah, mergem la birtul (sa-i zicem) soundtrack, ca acolo e tot timpul ceva fain. intelegi? nu mai dati vina pe emigratul timisorenilor si pe imigrantii din oltenia.
nu e de datoria timisorenilor, imigranti sau nu, sa plateasca c-a venit gheorghe de la judas priest… judas who??? astia erau in voga in anii ’80. mai bine wannabees decat has-beens. si sunt atatia muzicanti care ar fi venit pe jumate de bani, habar n-vem. si-ar fi facut si un show mai durere. nu ma-ndoiesc ca si astia poate au dat tot din ei, dar judas priest in 2013 nu mai convinge. avem net, ne dam mari 🙂
salutari,
un timisorean pe bune (dar te rog sa ma crezi ca nu conteaza)
Da, nu s-a prea facut promovare.
Da, heavy metal nu mai este la moda.
Da, lumea mai degraba da 10-15 lei pe o terasa decat sa dea 10-15 lei pe un bilet la un concert.
La radio si posturile TV autohtone nu se mai da in timpul zilei muzica rock sau blues de peste 10 ani, nu se da nici macar muzica rock autohtona. Inainte de revolutie, radioul a format gusturile tinerilor (radioul sarbesc si cel occidental).
Scena autohtona este plina de wannabes – intr-o epoca in care Judas Priest si Iron Maiden strang zeci de mii de oameni in tarile vecine….
CD-uri nu se cumpara, carti despre muzica nu se cumpara…. S-a schimbat lumea – si nu ne putem intoarce la ce a fost inainte doar cu eforturile catorva jurnalisti pasionati sau al catorva kibitzi. Muzica occidentala a anilor 1960-1970-1980 a ramas – din muzica romaneasca a anilor 1990 si 2000 nu a ramas de fapt absolut nimic….
timisoreni-netimisoreni, un lucru e cert – Timisoara cu locuitorii ei actuali a ratat oportunitatea care parea deschisa in anii 90 si inceput de 2000 de a fi cel mai important oras muzical al Romaniei.
iar in momentul asta se scufunda tot mai evident…
@johnny: frate, „music is alive and well today”, asa cum a zis-o chiar rollins. ala din epoca aia. dar nu se mai cauta nume si stadione. a evoluat smecheria. iubesc astea 5 minute de interviu: http://www.youtube.com/watch?v=y2q5L8kUOtA
crede-ma, se intampla si in timisoara.
am fost la maiden asta-iarna. mi-a venit sa plang de ciuda ca m-am dus si acum nu mai pot spune ca mi-au placut in anii ’80… ca nu-mi mai suna nicicum…