„Primele trei luni parcă eşti drogat. Îţi vine să mănânci munţi de ciocolată, de exemplu, să baţi pe toată lumea. Plus că atunci se nimereşte să te cheme toţi prietenii la ziua lor de naştere”, îţi explică, zâmbind, cum este când te pui să slăbeşti, timişoreanca Anca Radu Basarab, care a dat jos nu mai puţin de 34 de kilograme într-un an. Are 1,52 m înălţime şi a ajuns, la un moment dat, să cântărească peste 90 de kilograme. „Nici nu mă mai urcam pe cântar să văd câte kilograme am. Munceam până noaptea, mâncam haotic, toate prostiile. Ajunsesem în situaţia în care dacă beam apă, mă îngrăşăm”. Recunoaşte că, până la momentul în care să decidă că nu se mai poate aşa, „nu mă vedeam grasă, ci doar plinuţă, cel mult”.
Momentul când începi să slăbeşti? „Când te împaci cu tine. Când vezi cum eşti şi decizi să o iei pe un drum. Am avut o dorinţă oarbă să slăbesc. Nu trebuie să slăbim ca să ne placă alţii, ci ca să ne simţim noi bine, în pielea noastră. Copilul meu trebuie să aibă un exemplu, mi-am spus. Să o educ să mănânce sănătos. Prima oară a fost o cură de detoxifiere a organismului cu ceaiuri, apoi sport şi mâncat cu limită. Fără niciun fel de dietă, ceaiuri sau pastile de slăbit. Trebuie sport, fără cipsuri, prăjeli şi alte lucruri de genul ăsta. Când m-am apucat, îmi spuneam că nu am nicio şansă, că aşa ceva se poate când ai vreo 20 de ani, nu când ai peste 30.În fiecare zi îţi vine să renunţi. Ideea e că mă automotivez.
Prima dată am dat jos 15 kilograme. Apoi am continuat să mă ţin de alergat, de abdomene, de sport. Şi să mănânc cumpătat. Nu trebuie să faci foamea ca să slăbeşti. Nu este o soluţie. Dacă ţi-e poftă, poftă de ceva, nu trebuie să mănânci mult. Important e să-şi satisfaci pofta şi atât. Nu să bagi ca spartul că las că mai merg câteva guri de mâncare. Nu mi-a dat seama cât am slăbit decât atunci când îmi luam haine şi-mi erau mari după scurt timp”, povesteşte amuzată Anca.
Cea mai bună metodă de automotivare – două fotografii cu ea alăturate – una din 2007 în care arăta „ca un balon umflat cu heliu” şi cea din 2013, în fustă scurtă, „zburdând” de fericire. „Reînvăţ să mă bucur de rochiile scurte, de toate lucrurile de care credeam că nu mai pot să am parte. Îmi fac treaba la fel ca înainte, sunt acelaşi om. Lumea e superficială de cele mai multe ori – dacă te vede grasă imediat spune că aia e slinoasă, urâtă, leneşă, nu contează cum eşti. Nu trebuie să slăbim ca să ne placă alţii, ci să ne simţim noi bine cu noi. Sunt femeie grase care se simt foarte bine şi foarte sexy aşa cum sunt. Nu sunt fotomodel, dar vreau să mă simt bine în pielea mea. Asta este important”, ne explică Anca. Cele 34 kilograme date jos într-un an au pus-o în situaţii neaşteptate, după cum chiar ea povesteşte „eram cu soţul meu la un eveniment pe care l-am organizat şi o clientă mai veche de-a noastră, care nu m-a mai văzut de vreo doi ani, l-a întrebat dacă a divorţat de mine. I-a spus că nu şi că eu sunt Anca. S-a uitat la mine cu gura căscată jumătate de oră. Nu-i venea să creadă”. Sigură pe ea, Anca, la cei 34 de ani ai săi, anunţă că nu şi-a încheiat propria-i misiune – mai vrea să dea jos câteva kilograme ca „la vară să mă simt bine la plajă, în costum de baie. Ce fac eu nu e o dietă, e un stil de viaţă sănătos – sport şi să ştii ce mănânci”.
Bravo!
felicitari!