EXCLUSIV Primele imagini din biroul interzis al primarului Robu, ținut ascuns de...

EXCLUSIV Primele imagini din biroul interzis al primarului Robu, ținut ascuns de ochii jurnaliștilor „din orgoliu”. Citeşte un reportaj excelent scris de Angela Novăcescu VIDEO

16
DISTRIBUIȚI

robu la birou

Nicolae Robu, primarul Timişoarei, are un record personal aparte – în doi ani de mandat şi-a renovat biroul de două ori. Ultima oară – radical. Nu se ştie nici până acum cât au costat bugetul public aceste lucrări şi nici cine sunt sponsorii privaţi care au contribuit la luxul din biroul primului om al oraşului. Deşi am solicitat în repetate rânduri să fotografiem în biroul unde lucrează Nicolae Robu, de fiecare dată am fost refuzaţi. Până la urmă, am reuşit să pătrundem în locul ţinut departe de ochii jurnaliştilor „din orgoliu”, după cum a recunoscut primarul colegei noastre Angela Novăcescu, care a reuşit să ajungă în „biroul interzis” ca student la Jurnalistică pentru a realiza un interviu, temă la facultate. Pe lângă imaginile în premieră, citeşte şi un reportaj excelent despre cum se desfăşoară lucrurile în spatele uşilor închise de la cabinetul primarului Nicolae Robu.

Nu e ușor să ajungi în biroul primarului Nicolae Robu. După săptămâni de insistențe şi mailuri trimise primarului am reușit, în cele din urmă, să stabilim o întâlnire pentru realizarea interviului. Era programat pentru ora 17.00. Am ajuns în fața Primăriei din Timișoara la 16.45. Am păşit cu dreptul, la propriu și am fost întâmpinată de un polițist local. M-am prezentat și i-am spus pentru ce am venit. Mi-a notat numele pe o hârtie albă, goală, după care a format pe un telefon fix numărul 13, dar nu a vorbit cu nimeni. În cele din urmă mi-a explicat unde îl găsesc pe primar. „Știți unde îl găsiți? Ați mai fost? Dacă nu, urcați la primul etaj, faceți dreapta și mergeți tot înainte. Intrați la ușa din față”, mi-a spus cu zâmbetul pe buze. Am urcat scările în timp ce mă uitam la ceas. Era ora 16.50. Am hotărât să mai stau 10 minute pe holul Primăriei. Pereții erau plini de tablouri printre care și unul cu titlul „Orașul ascuns”. În timp ce îl priveam, polițistul local a urcat la etaj și mi-a spus să intru. I-am explicat că întâlnirea are loc la ora 17.00 și mai aștept puțin.

Aşteptându-l pe primarul Robu

Înaintea mea a intrat o doamnă care îl căuta tot pe primar. Am mai stat câteva minute, iar când am intrat, am dat de un domn îmbrăcat într-un costum de culoare brun deschis. Am aflat, în cele din urmă, că este vorba despre șoferul Vasile. A zâmbit când m-a văzut, semn că știa despre cine este vorba. Mi-a spus să mă așez lângă doamna care a intrat în fața mea. În încăpere – trei birouri. Le priveam cu atenție și mă întrebam dacă acolo va avea loc interviul. Am observat că pe scaunul biroului de lângă geam era așezat un sacou roșu. Acolo s-a așezat mai târziu Sanda Greblă, asistenta personală a primarului Robu. Iar sub biroul din fața mea, de pe partea stângă, era „ascunsă” o pereche de pantofi de damă negri.

Doamna care a intrat înaintea mea a spus că îl reține cinci minute pe primar.


Din cinci minute s-au făcut zece, timp în care a intrat o delegație venită tocmai din Statele Unite ale Americii. Domnul Vasile nu știa cine sunt și de ce au venit. A întrebat-o pe Sanda Greblă care ieșise din biroul lui Robu. După cele zece minute a ieșit și primarul Robu, dar a intrat agitat în încăperea din fața biroului personal să vorbească cu americanii. La ora 17.30 s-a terminat discuția. Eu urmam.

În biroul interzis jurnaliştilor

Am intrat în biroul edilului șef. Un birou elegant și spațios. Pe partea stângă se afla o masă lungă cu zece scaune din piele de culoare gri deschis, iar pe partea dreaptă două fotolii albe cu o măsuță rotundă între ele. Când am privit în față am fost atrasă de un obiect de decor. Era stema echipei Poli Timișoara. Lângă, o vitrină din lemn frumos sculpat. Biroul edilului era în spatele încăperii lângă geam din acelaşi lemn ca vitrina. Trebuia să faci mulți pași până să ajungi la el. Pe birou se afla o veioză aprinsă, de parcă lumina nu ajungea de la multitudinea de becuri de pe pereți, de la candelabru și de lumina de afară.

Înainte să se așeze, primarul a băut puțin suc natural, semn că de la atâta vorba i se uscase gâtul. Nu m-am putut abține din a-i mărturisi că în încăpere predomină nuanțele rafinate. A fost încântat atât de apreciere, cât și de felul în care a fost decorat biroul. „Mulțumesc. Și mie îmi place cum a ieșit”, a Nicolae Robu. S-a așezat și am început efectiv interviul. Mă asculta cu atenție. Era degajat. După ce mi-a confirmat că a cochetat cu muzica și a că a avut o formație în liceu, Antares, l-am rugat să îmi fredoneze câteva versuri dintr-o piesă dragă lui. A râs. „Am o piesă dragă pe versuri proprii. Se cheamă <<Înstrăinare>>, dar nu o voi fredona pentru că încă mă mai gândesc ce fac cu această poezie, care nu este cunoscută public. Dar am o altă piesă la care țin foarte mult. Toate îmi sunt apropiate sufletului pentru că, până la urmă, fac parte din sufletul meu, dar una este mai specială -<< Ca marea>>”, a mărturisit primarul, după care a început să o fredoneze.  Când îl întrebam ceva despre cariera politică sau despre activitatea ca primar își încrunta încet privirea și devenea din omul Nicolae Robu, primarul Nicolae Robu.

O şedinţă foto marca Nicolae Robu

Când l-am întrebat cum e o zi de primar, mi-a explicat de ce au venit americanii înaintea interviului – să-şi mute fabrica din China în Timişoara. După ce am finalizat interviul și i-am mulțumit pentru întâlnire, l-am întrebat dacă este de acord să îi fac o poză. M-am gândit că mă refuză, dar, în cele din urmă, m-a rugat să îi fac două. Una cu sacoul pe el și cealaltă fără sacou. Ce-i drept, cea cu sacou a ieșit mai bine. „Putem face o poză și împreună!”, a exclamat. La asta chiar nu mă așteptam. L-a chemat pe Vasile și l-a rugat să ne pozeze. Până șoferul primarului căuta unghiul potrivit, i-am spus edilului șef că am citit în presă despre locul său de odihnă. „Eh. Ce loc de odihnă? E o încăpere cu mobilă personală. Din orgoliu am spus că nu primesc pe nimeni din presă aici pentru că au exagerat în toate articolele alea. Nu e nimic sofisticat. Aici intru când am timp să mă mai relaxez și cânt la chitară”, a spus cu zâmbetul pe buze. Încăperea respectivă avea câteva fotolii și o canapea nu foarte mare, toate de culoare neagră. Pe canapea era așezată chitara primarului.

Ne-am așezat la poză. Am fost nevoiți să ne mutăm de trei ori până să găsim locul potrivit din care să se vadă cât mai mult din încăpere. „Stai tu aici și eu merg dincolo. Nu iese. Muta-te în locul meu și merg eu acolo. Nici așa nu e bine. Hai! Vino tu aici și merg eu acolo”, spunea primarul mutându-se dintr-o parte în alta. Nu a fost una, au fost trei poze până la urmă, la insistențele lui Vasile care a găsit trei unghiuri potrivite. După ce ședința foto a luat sfârșit am ieșit din birou unde ne-a întâmpinat, din nou, consiliera Sanda Greblă.

16 COMENTARII

  1. Stiu o carte de jurnalism care v-ar prinde bine! O sa gasiti acolo ce inseamna un reportaj! Pe de alta parte, in biroul primarului au intrat zeci de jurnalisti pana acum. Doar voi nu ati reusit!

  2. @ pascal Esti rautacios degeaba. Angela scrie chiar bine pentru un student. Articolul il surprinde pe Robu exact asa cum e el. Daca as mai lucra in presa, as cauta-o pe Angela sa o pregatesc pentru un viitor job. Cat despre accesul greoi la dl. primar… nu uita, e inca o incepatoare. Cunosc sute de ziaristi incapabili sa intre la el in birou, ca sa nu mai vorbim de realizarea unui astfel de interviu. Bafta, Angela!

  3. mare realizare ce sa spun ! ce daca si-a facut birou in primarie ca doar nu il ia cu el acasa doar nu o sa stea pe lazi de bere . sa faca ceva dracu in orasu asta si din partea mea sa isi puna aur pe pereti in birou

  4. cum sa mergeti sa-i luati interviu omului, dupa care sa filmati cu telefonul pe ascuns acolo? ba mai mult…sa va mai si mirati cand nu o sa va mai cheme niciodata la vreun interviu. Sunteti de speriat, ma oameni buni. Ce jurnalism credeti ca e asta? Am impresia ca voi trebuie mai intai sa absolviti scoala bunului simt – aia 7 ani de acasa si abia apoi ceva scoli superioare.
    Macar un telefon decent sa aveti…asa filmau telefoanele acum 10 ani.

  5. Primele imagini din birou??? Nu ati fost la vizita lui basescu cand robu l/a primit in acelasi birou pe presedinte alaturi de cel putin 20 de ziaristi? ce poate fi mai penibil decat sa dai exculsiv si sa sustii ca ai primele imagini cand toata presa din timisoara si nu numai a dat imagini din acelasi birou cu mai bine de doua sapatamani in urma? tot respectul pentru angela care chiar a scris bine, minciuna in care a fost bagata este insa inacceptabila

  6. „Cine te-a invatat – rau te-a sfatuit; iar daca dupa capul tau ai facut – rau cap ai avut” .
    Orice profesie are un cod deontologic – se pare ca a absentat de la cursurile cu acest continut; uman vorbind, lipsa de scrupule, viclenia dau dovada unui caracter de joasa speta. Hahal jurnalist!

  7. asta e reportaj???? dute maaaa… pe bune? botza, daca asta e reportaj, atunci da, si tu eshti jurnalist. vaishamar. pune mana si mai citeshte beeeey. suntetz varza!

  8. Mda. Fara pic de imaginatie. Reportaj facut de o reporterita cancan. Ati vazut voi ceva neobisnuit in biroul ala? ca eu nu. Cum ar trebuie sa arate biroul primarului unuia dintre cele mai mari orase din Romania in 2014? Jnebooooooon? Halal presa! Ortografia si exprimarea lasa de dorit…

  9. Articolul nu e grozav insa….pt cei care nu stiu (sau nu vor sa stie!),Robu nu primeste pe nimeni acolo decat cu cateva exceptii.Audientele nu le tine de mult pt asta delegand pe un alt individ .Incercati o audienta la acest primar tampit si poate aveti noroc sa va primeasca „slugoiul ” de casa…Vasile -mare cocalar local,predat pe proces verbal de Ciuhandu pr Robu!(in fapt un infantil plin de el si prost de pute ).Onor primarul nu se coboara sa aiba o discutie cu un om oarecare ,pr noi cei de rand el e darul facut de Dumnezeu prostimii din Timisoara !Cam asta e viziunea acestui estompat !

    • Cu atat mai mult, gestul de a face public continutul discutiei (cand scopul declarat a fost altul!) si imaginile, o descalifica – atat ca om cat ca si jurnalist!

Dă-i un răspuns lui Rasputin Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.