Suntem o țară în război. De mai bine de 20 de ani, de când vocea noastră s-a eliberat de botniță, o folosim ca să țipăm mai des decât să rostim cuvintele corecte. Ați spune că vocea națiunii nu sunt politicienii pe care-i vedem la televizor certându-se ca țațele pe prispă, însă nu trebuie să uităm că, într-o mare măsură, ei sunt ceea ce a fecundat poporul. Până la urmă, avem “conducătorii” pe care-i merităm, conștient sau nu, i-am ales după chipul și asemănarea noastră.
Ne confruntăm cu o lipsă acută de cei șapte ani de acasă. Politicienii, aflați la putere sau nu, se întrec în a coborî ștacheta din ce în ce mai jos. Și când ai crezut că ai dat de pământ, ei îți arată că se poate mai rău. Am văzut în alte țări, și chiar la noi, în alte vremuri, că oponenții puteau să se contrazică, destul de dur uneori, fără să se jignească.
L-ați auzit vreodată pe președintele Ucrainei libere Turcinov beștelindu-l pe Putin ca în curtea școlii? Și ar avea toate motivele să se supere puțin, considerând haosul în care este aruncată țara sa. De câți premieri ați auzit să numească intelectuali (chiar dacă personal nu-i plac) fasciști? După ce a botezat-o românește, însă, pe o membră a Guvernului său, ne putem aștepta la orice, nu? Sau pe câți președinți i-ați auzit spunând “țigancă împuțită” despre o jurnalistă?
Interesant este că nici măcar nu se urăsc cu adevărat – vor face și vor desface alianțe atunci când acestea le servesc interesele, iar boscorodelile vor fi date uitării. Se șterg cu ușurință de lături și merg mai departe. Tot mai mulți băieței needucați pătrund în spațiul public. Trăim în vremea proastei creșteri ca normă de comportament social, înotăm într-o mlaștină a degradării ca ființe și asta ne place. Cultivăm obrăznicia și simpatizăm cu cel care e mai agresiv, cu cel care “nu-i mai fraier”. Într-o nesfârșită transă masochistă, ne simțim vii numai dacă suntem luați la pumni, scuipați în piața mare. Suntem o țară în războiul obrăzniciei și abia am început.
Din pacate tonul in razboiu` obrazniciei l-au dat intotdeauna politicienii,incepand cu d-l Campeanu in 1990 cand a lansat lozinca cu ,, lupii comunistii„netzinand seama ca peste 3/4 din salariatzii tzarii au fost nevoitzi sa fie membrii de partid,mai ales muncitorimea (,,clasa conducatoare„) si intelectualitatea selectata de care avea nevoie ,,dictatura proletariatului„.Mama mea,Dumnezeu sa o aiba in grija,care a asteptat americanii sa-i de terenurile agricole inapoi,consficate de regimul comunist, cand a auzit lozinca lui Campeanu,mi-a cerut mie si lui frati-meu sa nu votam in 1990 cu fosta aliantza crestin-democrata,deorece am fost membrii de partid pana la revolutzie(deorece tov.ceausescu a zis in 1973 ca nu putem fi ingineri buni daca nu suntem comunisti).Deasemenea la primele alegeri libere din 1990,era sa ma bata lumea la coada ca indemnam pt.schimbarea totala, prin votarea aliantzei formate,deorece stiam ca cel mai bine a fost Romaniei pana la instaurarea regimului stalinist.TONUL ULTIMEI OBRAZNICII O DA ACTUALUL PRESEDINTE,care minte ca nu a fost profitor si securist in timpul regimului comunist(subsemnatul a refuzat in 1982,dupa fuga lui Paceba,postul de sef al Agentziei economice de la Keoln(fosta Germanie occidentala),deorece trebuia sa primesc grad de securist,deorece totzii reprezentatzii Romaniei in strainatate,inafara de ambasadori aveau grade in securitate ca membrii a diverselor ,,comitete de colaborare internatzionale„,asemenea celui condus de SILVIAN IONESCU,ultimul sef securist al lui basescu.