p>
Pistele de biciclete fără noimă par să devină un simbol al Timişoarei, cândva oraşul florilor. După ce pistele de pe malurile Begăi au fost subiect de nenumărate ştiri, acum minunăţiile pot fi găsite chiar în cartierul unde locuieşte primarul Nicolae Robu, în zona Soarelui. Prezent astăzi pe strada Orion pentru a inaugura amenjarea zonei, adică lărgirea la două benzi şi amenjarea de locuri de parcare pe ambele sensuri, primarul Nicolae Robu s-a văzut nevoit să explice geometria ciudată a zonei.
„Amenajarea s-a vrut a fi completă, avem o porţiune pe care nu am putut să continuăm amenajarea trotuarului şi a pistei de biciclete din cauză că încă sunt acele baterii de garaje pe care proprietarii ar fi avut obligaţia ca în 30 de zile de când i-am notificat să le demoleze. Sunt contracte prost făcute, în opinia mea , dar noi le respectăm pentru că suntem parteneri serioşi. Urmează negocierea, însă ea se putea face cu garajele lipsă”, a declarat edilul timişorean.
Legat de rezolvarea problemelor cu proprietarii de garaje care au ridicate construcţii pe terenul primăriei, edilul şef Nicolae Robu spune că deşi în curând vor începe discuţiile pentru despăgubirea proprietarilor, veştile nu sunt tocmai bune. Cu toate că viceprimarul Traian Stoia a prezentat primele evaluări care spun că un garaj în zona centrală costa circa 5.000 de euro, în vreme ce unul la periferie 4.000, Robu susţine că sumele sunt prea mari.
UPDATE Bicicliștii din Timișoara sunt din nou oripilați de bătaia de joc la care sunt supuși. O nouă investiție în piste pentru biciclete în zona Soarelui nu face decât să arate ”grija” edililor. Aceea de a bifa realizarea unui obiectiv, fără nicio atenție vizavi de detalii. De la borduri înalte, la locuri unde pistele se opresc brusc, în tomberoane.
”O nouă pistă de biciclete a răsărit în zona Soarelui pe str. Orion, e ca oricare alta, vopsită pe un trotuar îngust, de data asta unele borduri sunt ca la „carte” iar unele sunt înălțate pân’ la cer… Nu sunt Gică Contra, e ok intenția de a face piste de biciclete, dar nu e ok să le faci pe trotuare înguste și mai ales să lași borduri înalte (asta mă supără cel mai tare)… Când aleg bicicleta înseamnă că vrea să ajung cât mai repede de la punctul A la punctul B, ceea ce în Timișoara e cam greu cu asemenea piste de biciclete… Avem nevoie de piste de biciclete pe marile bulevarde și la ieșirile din oraș către platformele industriale, unde zilnic pedalează zeci de timișoreni… ( exemplu : B-dul Liviu Rebreanu, Calea Sagului înainte și după Pod, Calea Torontalului, Calea Buziasului, Freidorf, Zona Polonă, Calea Lugojului, Paduea verde….etc..). P.s. E ok că s-au făcut trotuare, înainte era câmp, noroi, mașini parcate aiurea, acum sunt o grămadă de parcări, trotuare, piste….de erau și garajele demolate” – este mesajul transmis azi, pe Facebook de Alex- Francisc Valentin-Pokus
Foto: Alex- Francisc Valentin-Pokus
Fotografia prezinta 2 garaje care nu au fost construite de cei care initial s-au inscris la licitatie si au castigat, iar apoi s-au razgandit – unul din cei doi castigatori nici nu mai locuieste in cartier. Ulterior, desi au fost numerosi doritori sa preia concesiunea si sa constuiasca garajele, din cauza piedicilor birocratice, acest lucru nu a fost posibil. Probabil s-a dorit pastrarea acelor ruine tocmai pentru a se justifica strambaturile din nas ale estetilor care nu vad mizeria de aproape pretutindeni in orasul rasturnat de santierele interminabile, nici starea deplorabila a unor constructii apartinand primariei, dar se isterizeaza de faptul ca garajele nu au fost inca daramate.
In primul rand nu toate garajele arata ca in fotografia tendentioasa, iar in al doilea, in conditiile in care iin acest an posesorii garajelor traiesc intr-o permanenta tensiune, incepand cu Joia Mare, cand „crestineste” acestia au fost convocati ca niste infractori prin Politia Locala pentru a li se comunica „vestea buna” pe care o avea pentru ei primarul de Sfintele Paste, putini mai au energia de a continua intretinera garajelor, a caror existenta este pusa sub semnul intrebarii. Cei mai in varsta isi amintesc, probabil, ca si in comunism, toate deportarile, toate restructurarile, toate nenorocirile erau astfel planificate incat napasta sa cada asupra oamenilor in pragul marilor sarbatori crestine. Cel putin atunci, promotorii respectivelor initiative se mandreau cu faptul ca erau atei. Astazi este cu atat mai condamnabil fariseismul celor care se pretind a fi crestini, dar prin tot ceea ce fac arata ca nu au nici cea mai mica consideratie fata de semenii lor si cu atat mai putin ceva ce s-ar putea numi iubirea de aproape. Dumnezeu – si timpul – sunt deasupra noastra a tuturor si asa cum nici ateii comunisti nu au fost vesnici, nici cei care in prezent isi imagineaza ca ar fi astfel, nu vor rezista, inclusiv mandatele fiind trecatoare, iar zilele omului numarate…
mai lasati-ma cu aceste asa-zise „piste pentru biciclisti”.
Nu cred ca exista 1000 de metri de pista de biciclisti in adevaratul sens in toata Timisoara. Sunt doar niste dungi trasate tampit pe trotuar si care incomodeaza pietonii in cel mai evident mod!
In Timisoara ultima fita a cocalarilor si pitipoancelor este sa „o arzi” a plimbare cu bicicleta ca de… e de bon ton, nu? Toti burtosii si-au gasit sanatatea in plimbatul pe bicicleta iar, pe urma, se imbuiba cu vreo doua saorma.
In traficul din Timisoara ne confruntam cu o noua specie – BIZONUL PE BICICLETA! Niste nesimtiti si dobitoci, aproape toti… Nu conteaza ca nu au „pista” pe trotuar, ei continua sa circule pe trotuar de parca ar fi dreptul lor iar pietonii ar trebui sa leviteze. Daca indraznesti sa le stai in cale, acestia devin agresivi si te cearta de ce nu te dai la o parte din calea lor (uneori chiar daca vin pe la spatele tau si nu ai de unde sa-i vezi)!
Dar cei mai tampiti sunt aceia care pedaleaza ca turbatii prin aglomeratia de pe strada pietonala din centru, aia-i intrec pe toti… Breaking News: este un motiv pentru care se numeste PIETONALA, hello !!! Adica, voi, bizonii pe biciclete, nu aveti ce cauta acolo… Nu e vina mea ca orasul nu a fost construit avand in vedere un eventual trafic de biciclete si nu au fost astfel prevazute piste de bicicete. Normal ca se ajunge la situatii absurde in care „pista” sa se termine intr-o cladire sau intr-un pom, ori, mai grav, sa se ajunga la situatia ca pietonii sa mai aiba doar 60-70 de cm spatiu pe trotuar pe unde sa circule.
Le cer scuze pentru randurile de mai sus biciclistilor care practica acest sport/hobby inainte sa devina fita nationala pentru toti dobitocii, dar pana si voi trebuie sa recunoasteti ca acestia din urma sunt majoritari.
P.S.: pe langa boii si vacile autiste calare pe biciclete furate de prin Italia, „pistele de bicicete” reprezinta si o mizerie de schema prin care se fura sume obscene de bani…
Daca tot lucreaza pentru „Ladri di biciclette”, trebuie sa primeasca „ceva” si aborigenii care isi fac un titlu de glorie din manjirea trotuarelor cu vopsea ieftina si puturoasa…
Sarmanii biciclisti „oripilati” de pistele pe care le construieste primaria din banii tuturor si care lor nu le convin, desi nu au platit un chior pentru a le avea si nici nu vor plati nimic pentru folosirea lor! Propun ca primaria sa le cumpere tuturor biciclistilor nemultumiti cate o bicicleta ORANGE cadou! (Pica bine ca au si noua culoare de partid a primarului.) Poate astfel le va trece „greata” si ii vor ierta pe cei ce cheltuie banii publici pentru mofturile lor.
Cat despre „ticalosii” de posesori de garaje, acestia trebuie pedepsiti exemplar si facute una cu pamantul garajele construite din banii lor, de cele mai multe ori pe maidanele parasite ale orasului – cum a fost si spatiul de pe strada Orion, si cum este de altfel si acum spatiul din spatele garajelor, unde se arunca gunoi si moloz, care nu deranjeaza pe nimeni si unde primaria cea atat de interesata de „buna si judicioasa gospodarire a spatiului in interesul public” NU FACE NIMIC, desi ar fi avut spatiu sa le construiasca biciclistilor chiar un velodrom, unde sa pedaleze la nesfarsit.
Nu il deranjeaza nici pe domnul Hocus – Pokus, care daca ar fi orientat putin mai spre „dreapta” obiectivul aparatului fotografic, ar fi putut prezenta gramezile de gunoaie, de moloz si toata mizeria pe care o pastoreste fericita primaria, in timp ce se razboieste cu proprietarii garajelor. Probabil respectivele mormane de moloz nu trebuie aratate, ci pastrate pentru a fi folosite eventual pentru organizarea unor piste pentru Mountain Bikes.
Desigur, ar fi fost imposibila orientarea spre „dreapta” a obiectivului d-lui biciclist, deoarece atitudinea acestuia se inscrie perfect intr-o orientare de „stanga” de genul „sa ni se dea de pomana de la stat”. Proprietarii garajelor vor trebui sa fie obligati sa plateasca taxa de concesiune cel putin 100 de ani si dupa daramarea garajelor, sa fie bani de risipit si de dat de pomana la dispozitia decidentilor, care nu urmaresc, desigur, decat „binele” oamenilor. Vom avea atunci bani pentru oricate piste pentru biciclete, asigurand premizele aparitiei unui Eddy Mercks autohton.
Pistele pentru biciclete sunt in proportie de 90% o bataie de joc, atat la adresa biciclistilor, cat mai ales la adresa pietonilor. Ce este mai trist, este faptul ca nimeni nu-si bate capul sa se corecteze acest lucru; poate un alt primar, sau chiar actualul se vor trezi ca nu sunt bune aceste piste si vor initia „o corectie” , care desigur va necesita alti bani.
pentru aceste biciclete iti trebuie un echipament adecvat.