Ruben Iancu este un om simplu, dar cu inimă mare. Un om care, zilnic, încearcă să schimbe vieți, să ofere dragoste și să aducă alinare în sufletele a 26 de micuți care, deși au doar câțiva anișori, au trăit drame cumplite. Pentru micuții din Centrul „Frații lui Onisim” din Timișoara, Ruben Iancu și Marius Bălan, alături de soțiile lor, reprezintă „mami” și „tati”.
„Dacă-ți place ceea ce faci și faci cu dragoste, nu e greu. Eu îi consider pe toți copiii mei. E frumos când văd, deși nu le-am spus niciodată să-mi spună așa, «tati, am luat bulină roșie», și vine și te strânge în brațe. E o bucurie interioară care nu poate fi descrisă în cuvinte, care te face să mergi în fiecare zi mai departe”. Așa a descris Ruben Iancu, în studioul HDV, în cadrul emisiunii PRESSALERT LIVE, cea mai mare bucurie pe care o are în calitate de părinte adoptiv.
Bărbatul, care este tatăl a doi copii, locuiește împreună cu soția sa în centrul „Frații lui Onisim”, alături de micuții părăsiți de părinți, de patru ani, moment în care au fost aduși în centru primii prichindei din casele de copii. „Am văzut atâta durere în sistemul de stat, nu avea cine să meargă la copii, să le ofere o ciocolată, afecțiune, și astfel a luat ființă acest proiect. Ne bucurăm că putem schimba vieți”, a povestit Ruben Iancu.
Ruben Iancu a înțeles, înainte de a fi de acord să devină părinte adoptiv, că nu va fi o muncă ușoară, că va trebui să facă multe sacrificii. „La început, am avut mici probleme cu anumiți copii. Erau copii de trei, patru ani care mă înjurau dacă nu erau mulțumiți de ceva pentru că așa au văzut în familie. Îmi spuneau «proastă» și abia după ce am stat de vorbă cu ei am înțeles că ei așa auzeau că spunea tatăl biologic. A fost un pic de muncă cu ei, dar acum sunt pe drumul cel bun, au o educație corectă”, a explicat Ruben Iancu.
Autoritățile locale și județene refuză să le dea o mână de ajutor copiilor din centrul „Frații lui Onisim”
Centrul „Frații lui Onisim” există de peste 20 de ani doar datorită oamenilor cu suflet mare care fac donații pentru ca micuții să aibă ce mânca și să poată dormi într-o cameră încălzită.
Totuși, Ruben Iancu recunoaște că se descurcă destul de greu cu banii. În luna septembrie, reprezentanții centrului au inițiat o campanie inedită, „Un borcan pentru un orfan”, iar oamenii s-au grăbit să le sară în ajutor. Astfel, cămara centrului a fost umplută cu sute de borcane cu zacuscă, gem, compot sau murături.
„Acum, că a început școala iar e greu. Avem nevoie de rechizite pentru toți copiii, care sunt destul de scumpe. Copiii au mai primit câte un ghiozdănel, directorul centrului a mai cerut bani împrumut ca să le cumpere copiilor pentru școală”, spune Ruben Iancu. Nu de puține ori, reprezentanții centrului au solicitat sprijinul Primăriei Timișoara sau Consiliului Județean Timiș, însă în zadar. De fiecare dată au fost informați că nu pot fi finanțați, pentru că sunt un centru privat.
„Vreau să-i văd la casele lor și atunci mă simt împlinit”
Centrul „Frații lui Onisim” a fost înființat, inițial, în anul 1992, ca o necesitate pentru copiii străzii, locuitori ai canalelor și gărilor. Și în prezent, o parte din beneficiarii centrului sunt tineri peste 18 ani, care au trăit pe stradă sau în case de copii. Aici primesc o masă caldă și au un pat unde să doarmă, însă pot rămâne în centru cu o condiție: să muncească, iar 70% din salariu să-i depună într-un cont. Cu banii strânși astfel, unii dintre tineri au reușit să-și cumpere o garsonieră.
„Ne dorim să vedem că ajung mari, la casele lor, că au familiilor lor și atunci eu mă simt împlinit. Să-i facem oameni pe acești copii, de aceea am acceptat să devin părinte adoptiv. Nu m-am gândit niciodată să renunț, dacă aș face asta, aș fi ca părinții lor care i-au părăsit. Dacă aș face acest lucru, în inima lor ar fi ceva dramatic”, a conchis Ruben Iancu.
Campania ”Un borcan pentru un orfan” a fost INITIATA de Radio Vocea Evangheliei Timisoara. Impreuna cu Raul Damean si echipa Radio Vocea Evangheliei condusa de d-na Cristina Olariu am decis sa incepem aceasta campanie pentru a veni in ajutorul celor de la Fratii lui Onisim. Am luat legatura cu dl. Laurentiu Timis si d-na Ligia Dugulescu din partea Casei de copii ”Fratii lui Onisim” si 1 saptamana intreaga am promovat acest proiect. În fiecare zi am avut câte un interviu cu reprezentantii ”Fratilor lui Onisim”. Ascultatorii RVE au venit din mai multe localitati din Judetul Timis, si nu numai si au adus pe langa borcane pentru iarna si saci cu cartofi, dar si bani. Asadar va rog sa RECTIFICATI. Campania a FOST IDEEA CELOR DE LA Radio Vocea Evangheliei Timisoara. Ne-am gandit sa facem ceva practic. Si ne bucuram ca a iesit ceva bun. Cu stima, Valentin Giurici RVE.
Domnule Giurici, cu toata stima si tot respectul, chiar credeti ca mai conteaza a cui a fost ideea proiectului? Inteleg si am toata stima fata de o astfel de initiativa, fata de scopul ei si de RVE. Dar nu are nici o importanta atunci cand la mijloc sunt niste suflete de om, cine si ce a facut. Important este ca s-a facut, chiar daca informatia era eronata. Cum ar fi daca fiecare om care doneaza o suma pentru ca RVE Timisoara sa functioneze, ar posta mereu ca a fost donatia lui si ca doreste sa fie mentionat in fiecare emisiune pe care o transmiteti?
Dar echipa de fotbal finantata din bani publici nu e tot privata? Robu nu a intrebat cand a dat banul public daca nu voiau oamenii sa dea banii pentru copiii aceia amarati si nu pentru putorile de fotbalisti.