Podul peste Bega alcătuit din peste 100.000 de sticle de plastic, care a fost realizat în această vară la Timișoara, nu a fost considerat un record de către reprezentanții Guinness World Records. „Motivația răspunsului negativ a stat în «materialul trimis nu arată modul în care au fost numărate pet-urile» și «structura nu a fost realizată dintr-o singură bucată, existând acea deschidere la mijloc»”, spune Radu Rusu, președintele Asociației EcoStuff și inițiatorul proiectului „cu.podu”.
Reprezentanții asociației sunt nemulțumiți, mai ales că în documentația trimisă, care a fost completă, se arăta și modalitatea de numărare a pet-urilor. Mai mult, celor de la Guinness World Records le-au fost puse la dispoziție sute de fotografii din timpul construirii modulelor. În ceea ce privește a două obiecție, EcoStuff precizează că și-a dorit să stabilească un nou record pentru „cel mai mare pod realizat din pet-uri”, existând posibilitatea de a fi creată o nouă categorie, un nou record, proiectul „cu.podu” fiind unul atipic, însă crearea unei noi categorii a fost refuzată de Cartea Recordurilor.
EcoStuff semnalează faptul că, pe parcursul celor trei luni de realizare a proiectului, reprezentanții Guinness World Records au schimbat de două ori secțiunea în care organizatorii ar fi trebuit să doboare recordul.
În final, cu doar trei săptămâni înainte ca podul să fie montat pe Bega, proiectul a fost inclus în categoria „largest plastic bottle structure”, recordul actual fiind deținut de Italia, cu un pod plutitor realizat din 43.000 de sticle de plastic.
„Înainte de a face această nouă încadrare, reprezentanții Guinness World Records au primit planșele cu proiectul, planșe din care reiesea clar că podul are o deschidere la mijloc. «cu.podu» a fost realizat folosind peste 100.000 de pet-uri și, spre deosebire de podul plutitor din Italia, a putut fi folosit de vizitatori în deplină siguranță. EcoStuff nu a plătit cei 6.000 de euro pentru a aduce un reprezentant GWR în Timișoara, poate de aici și lipsa de interes manifestată”, mai spune Radu Rusu.
În final, reprezentanții EcoStuff țin să precizeze că, în opinia lor, au reușit să construiască cel mai mare pod din pet-uri din lume și le mulțumesc miilor de voluntari care au contribuit la colectarea peturilor, sutelor de voluntari care au „donat” peste 6.000 de ore de muncă pentru realizarea podului, dar și celor peste 50.000 de vizitatori care au trecut la Timișoara peste pod.
si in acest mod simplu nu am intrat in Cartea Recordurilor cu un proiect cat se poate de kitchios! exista frumusete (de Guinness) undeva, da nu in podu’ asta.
In mod clar nu a fost pod – pentru că nu a unit cele două maluri (el a fost legat de maluri prin doua punti de lemn necajite) si pentru ca era o constructie plutitoare (mai degraba un ponton, asadar).
Sper ca s-au tras invataturile de rigoare si se va reusi data viitoare!
Necajite sau nu,e clar ca ai fost pe acolo. De ce?Daca ar fi intrat in carte toata lumea era mandra,asa,doar comentam.Frumusete,da,a fost,dar ce rost are sa dam explicatii unora care atat stiu sa faca? Sa comenteze si atat,macar noi am facut ceva,voi ce faceti?
Ca a fost pod sau nu asta mai putin conteaza. Recordurile dupa cum vad,cei care le fixeaza standardele,sunt cam zgarciti. Mai importanta e munca si pasiunea celor care s-au implicat. Am prieteni in Noua Zeelanda care va lauda. Fuck the Book of Records.
Titlul e stil cancan însă e incorect: podul nu a fost făcut pentru Cartea Recordurilor (Guinness book of World Records) ci pentru a atrage atenţia asupra poluării cursurilor de apă cu deşeuri din ambalaj de PET ca urmare a depozitărilor ilegale, a lipsei de simţ cetăţenesc şi a neglijenţei autorităţilor. Includerea în Cartea Recordurilor ar fi fost o foarte bună resursă de promovare globală a ideii însă „podul” şi-a atins scopul prin faptul că mii de oameni l-au vizitat iar prin momentele imortalizate în acel spaţiu au stârnit interes pentru tema propusă.
Da, podul era inestetic pentru că şi poluarea este inestetică. GWR nu premiează frumuseţea – că nu e concurs de arhitectură – ci cantitatea şi se pare că în câteva luni membrii juriului şi-au uitat propriile criterii. Trăgând linie s-ar putea spune că proiectul a avut jumătate din obiective atinse aşadar nefiind nici eşec nici succes ci o iniţiativă a unor tineri care a fost susţinută mai mult prin vorbe decât prin fapte.
Felicitari !