La 25 de ani de la Revoluția din 1989, Universitatea de Vest din Timișoara a decis să ofere cea mai înaltă distincție pe care o instituție de învățământ superior o poate acorda unui om care a contestat deschis mizeria ultimilor ani ai dictaturii comuniste. Este vorba despre poeta Ana Blandiana, care înainte de 1989 a avut curajul să-l înfrunte direct pe Nicolae Ceaușescu prin declarații publice. Scriitoarea a primit, astăzi, titlul de Doctor Honoris Causa Litterarum Humaniorum al Universității de Vest din Timișoara. Ana Blandiana, născută la Timișoara în anul 1942, a fost vizibil emoționată când a primit această distincție și de abia a putut să-și stăpânească lacrimile în timpul discursului pe care l-a rostit în cadrul ceremoniei care a avut loc în Aula Magna a instituției.
Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara, a transmis faptul că „prestigiul moral dobândit ca voce ridicată împotriva totalitarismului a făcut ca Ana Blandiana să devină, în anii de după Revoluția din 1989, unul dintre spiritele activ implicate în construcția unei platforme civice dedicate principiilor democratice și societății deschise”.
În timpul ceremoniei, Ana Blandiana a ales să susțină o prelegere cu titlul „La ce bun poeții în vremuri de restriște?”, în timpul căreia a vorbit despre rezistența prin cultură înainte de 1989.
„Acest tip de rezistență era o împotrivire la moartea intelectuală, o formă de supraviețuire. În nenumăratele cazuri când n-am ajuns să-mi public lucrările, nu era vorba despre texte politice, ci de poezie, o poezie considerată periculoasă pentru că spunea adevăruri într-o societate în care singura materie primă nedeficitară era minciuna”, a spus Ana Blandiana în timpul prelegerii.
De asemenea, poeta a dorit să spună și câteva cuvinte despre subcultură. Astfel, scriitoarea consideră că „a te lăsa manipulat de televiziunile de scandal și drogat de emisiuni vulgare de divertisment și de filme violente nu e mai puțin periculos și degradant decât a-și fi fost frică de Ceaușescu. Ba e chiar mai demn de dispreț, pentru că nu mai este o chestiune de teroare, ci una de subcultură”.
