Doi polițiști turci acuzaţi de spionaj şi căutaţi de Interpol au fost prinşi la vama Nădlac şi duşi la Curtea de Apel Timişoara de trupele speciale de intervenţie.
Cei doi, foşti poliţişti în Ankara, erau căutaţi pentru spionaj politic, după ce au pus microfoane in biroul fostului premier turc Recep Erdogan, devenit între timp președintele țării, scrie newsar.ro.
Bărbații erau căutați pentru infracţiuni cum ar fi violarea secretului corespondenţei şi interceptări ilegale. În Turcia, pedeapsa pentru asemenea fapte ajunge până la 40 de ani de închisoare.
Cetățenii turci au fost aduşi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, unde cei doi au depus, prin intermediul avocatului lor, o cerere de azil politic. Instanţa a decis arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile, cât durează formalităţile pentru extrădarea lor în Turcia.
Foto: Arhivă
Domnilor mă tem că în acuzaţiile provenite de la guvernanţii din Turcia nu se poate avea încredere.
Cu ajutorul interpolului doreşte să se răzbune pe opoziţie prin acuzaţii false şi construite în acest scop.
Preşedintele Turciei, poreclit de presa occidentală „sultanul Anatoliei” este cunoscut pentru grandomanie (vezi noul palat prezidenţial din Ankara) şi pentru faptul că era cât pe ce să provoace un război cu Siria în care dorea să implice şi aliaţii din NATO. Incidentul „casus belli” urma să fie construit după modelul lui Hitler care a înscenat atacul unui post de radio pentru a putea justifica în faţa lumii atacarea Poloniei la începutul celui de-al doilea război mondial. Obiectivul vizat de Erdogan a fost mausoleul unui sultan, o enclavă etrateritorială turcească de pe teritoriul sirian, care ar fi fost „atacat de trupele lui Assad”! Noroc că s-au găsit în rândul turcilor şi opozanţi cu judecată lucidă, care au postat pe net conţinutul convorbirilor secrete în care s-a pus problema acestui atac de tip „false flag”.
Mai nou visează restabilirea imperiului otoman sau cel puţin crearea unei zone de influenţă în fostele teritorii otomane, care includ între altele şi peninsula Balcanică plus Ţările Române!
Nu este nici un secret că acest preşedinte provine dintr-un pardit islamist şi că a favorizat luni de zile aşa numitul „Stat Islamic” – această organizaţie teroristă islamică care mai recent a ars de viu un pilot iordanian capturat de ei.
Să nu uităm că Erdogan şi guvernul turc nu permit decolarea de la Adana (baza eaeriană a SUA din Turcia) în scopul bombardarii „califatului” irako-sirian. Oare din ce cauză?
Ar fi o nedreptate strigătoare le cer, dacă aceşti oameni vor fi extrădaţi în Turcia.
Serios domle’ pai si tu crezi ca asa usor se da azil politic ? Dupa gandirea ta oricine ar putea savarsii unele fapte in tara de origine (destul de grave) si dupaia sa vina in Romania sa ceara azil politic ca na poate scapa de pedeapsa mult mai crunta care il asteapta la el in tara , banuiesc ca nu ai fost in Turcia sa vezi ce a „cladit” Recep de cand a fost premier pana in aste’zile , econimia turciei a avut o crestere considerabila , turismul este in floare oare dc? ca e Recep un primitiv islamist condus de o constiinta sumbra avand origini in ISIS?
Domnule, dacă eşti convins de ceea ce susţi de ce te ascunzi în spatele anonimatului?
Dă dovadă de coloană vertebrală şi semnează cu numele!
Referitor la miracolul economic sub guvernarea AKP.
Norocul preşedintelui turc a fost că a avut parte de o perioadă de creştere economică pe plan mondial şi de perspectiva unei posibile întrări în Uniunea Europeană. O serie de investitori au investit în economia turcească cu gândul la o viitoare portiţă de intrare în spaţiul economic european.
Să vedem cum vor sta lucrurile după actuala sau viitoarele crize economice. Cât despre perspectiva unei apartenenţe a Turciei la UE, cu Erdogan s-au îngropat toate speranţele. Modul de guvernare al lui Erdogan are tendinţe vădit dictatoriale asemănătoare cu cele din România pe vremea „celui mai iubit fiu al poporului”!
Faptele celor doi or fi ele grave în Turcia. Să nu uităm că prin „trădarea” celor doi s-a împiedicat implicarea NATO într-un război cu Siria. Şi poate ar fi cazul să amintesc că în concepţia europeană „provocarea unui război” este cea mai mare crimă posibilă!