După cel de-al doilea război daco-roman, capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia, şi toate fortificaţiile dacice din jurul acesteia au fost distruse şi o bună parte din fostul regat dac a fost transformat în provincie romană. În Ţara Haţegului, la o distanţă de aproximativ 40 de kilometri de Sarmizegetusa Regia, între anii 107 şi 110 s-a întemeiat un oraş nou, cu rang de colonie, care a devenit capitala noii provincii, centrul administrativ şi religios al acesteia. A fost, de altfel, singurul oraş ridicat în Dacia de împăratul Traian. Din vechea capitală a Daciei romane se mai păstrează astăzi doar ruinele, dar complexul arheologic este unul din cele mai impunătoare care se află în România. Tot aici se află şi un muzeu de arheologie, care adăposteşte monumente epigrafice, sculpturi, mozaicuri, fragmente de pictură, diverse obiecte, arme, monede, precum şi replici de echipamente militare şi civile romane.
Sarmizegetusa împăratului Traian
Piatra de inaugurare a oraşului suna astfel: „Din ordinul împăratului şi Cezarului nostru, al lui Traian Augustus, fiul divinului Nerva, s-a întemeiat Colonia Dacica, prin grija lui Terentius Scaurianus, guvernator imperial cu rang de pretor”. În timpul domniei următorului împărat, Hadrian, aşezarea se va numi Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Titulatura cuprindea numele împăratului ctitor dar şi numele vechii capitale a dacilor, atât pentru a-i mulţumi pe noii supuşi cât şi pentru a evidenţia continuitatea guvernării provinciei.
În depresiunea Haţegului, pe locul viitoarei Ulpia Traiana Sarmizegetusa, existase un castru în care fusese cantonată legiunea a IV-a Flavia Felix. Ulterior, acesta a fost transformat în viitoarea metropolă a Daciei, în care îşi avea sediul guvernatorul consular al provinciei. În noul oraş au fost aduşi coloni de drept italic, chiar de la întemeierea acestuia. Deşi a devenit capitala provinciei, ca mărime n-a depăşit oraşele mici din imperiu. Dacă în timpul împăratului Traian Roma ajunsese la 1,2 milioane de locuitori şi o suprafaţă de 2.000 de hectare, se estimează că Ulpia Traiana Sarmizegetusa ar fi avut în jur de 25.000 – 30.000 de locuitori, iar suprafaţa oraşului între ziduri era de 32,4 hectare. Era însă o aşezare în care civilizaţia romană s-a impus sub toate aspectele ei definitorii.
Un oraş tipic roman
Oraşul se înscrie în tipologia construcţiilor similare din imperiu, cu precădere în formele occidentale. Două artere principale se întretăiau în unghi drept, la intersecţia lor era amplasat forul iar în jurul acestuia, complexele de clădiri. Dacă marile edificii respectau canoanele generale, în privinţa detaliilor se remarcă unele particularităţi arhitectonice, stilul eclectic fiind destul de răspândit. Forumul, de aproape 3.000 de metri pătraţi, era înconjurat de portice şi era flancat de o „basilica” de unde se pătrundea în „curia”, în sediile duumvirilor şi aedililor şi se presupune că spre sud a existat un forum religios. Întregul complex era placat din abundenţă cu marmură, s-au păstrat fragmente arhitectonice impresionante şi alte elemente decorative, ceea ce întăreşte presupunerea că acesta avea un caracter monumental. În partea de nord a incintei, lângă un mare depozit de grâne păstrat de pe vremea funcţionării castrului, s-a ridicat un impunător sediu al procuratorului financiar.
Confort şi distracţii
Locuitorii oraşului beneficiau şi de un remarcabil grad de confort. Numeroase locuinţe erau încălzite cu sistemul de „hypocaustum”, bazat pe circulaţia aerului cald sub pardoseală, între pereţi dubli, şi aveau apă curentă, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa marile lucrări de aducţiune a apei fiind supravegheate de înşişi guvernatorii provinciei.
Apeductele şi sistemul de canalizare aveau în vedere, în primul rând, termele publice. Acestea se aflau în partea de nord a incintei şi aveau compartimente distincte pentru bărbaţi şi femei, fiind dotate cu vestiare, bazine în care apa avea temperaturi diferite, baie de aburi sau bazine de înot în aer liber. Remarcabil este şi amfiteatrul, construit de militari din lemn, în primii ani ai provinciei, iar apoi din piatră. Amfiteatrul de la Sarmizegetusa romană, cu o axă de 66 de metri, putea să cuprindă în jur de 5.000 de spectatori.
Zona sacră şi artele
În oraşul ridicat de împăratul Traian, supranumit „Optimus Princeps”, mărturiile epigrafice atestă existenţa a peste zece temple, cercetate în parte şi de arheologi. Lângă amfiteatru era un templu al zeiţei Nemesis, altele pentru Liber Pater, Silvanus, Aesculap şi Hygeia, un templu sincretist, altul pentru zeii palmireni şi unul pentru zeul Mithras, ceremoniile misterioase de iniţiere ale divinităţilor orientale, aduse de soldaţii romani, atrăgând tot mai mulţi adepţi. Numeroasele amulete descoperite sugerează o magie a cifrelor, mai ales trei şi şapte, care îi protejau pe cei care le purtau.
Zona sacră de întindea la nord de zidul oraşului şi la răsărit de amfiteatru şi s-au descoperit mai multe epitafuri în hexametri, cu caracter elegiac, cele mai multe fiind adaptări care circulau în întregul Imperiu Roman. Asklepeionul era totodată un centru medical, unde medicina empirică era practicată de corpul sacerdotal. Pentru sănătate erau folosite şi oracolele iar autosugestia pare să fi jucat un rol important. Monumentele funerare studiate la Sarmizegetusa indică însă o medie de viaţă de 42 de ani la bărbaţi şi de 36 de ani la femei.
La Ulpia Traiana Sarmizegetusa s-au descoperit şi mozaicuri care ilustrează crâmpeie din Iliada sau reliefuri care înfăţişează muncile lui Hercules. Se întâlnesc şi imagini legate de legendele romane, mai ales cele legate de întemeierea Cetăţii Eterne. Calendarele solare cilindrice sau semisferice din marmură descoperite confirmă, la rândul lor, cunoştinţele matematice şi astronomice remarcabile pe care le aveau locuitorii acelor vremuri. N-au lipsit nici statuile, doar una singură descoperită la Ulpia Traiana purtând numele sculptorului, Claudius Saturninus. Printre cele mai interesante sculpturi descoperite la Sarmizegetusa romană se numără capul împăratului Traianus Decius, precum şi valoroasele sculpturi de marmură care-i înfăţişează pe împăratul Septimius Severus şi pe soţia acestuia, Iulia Domna.
După retragerea aureliană, capitala provinciei a supravieţiuit o vreme, din ce în ce mai modest, transformându-se într-o adevărată fortăreaţă în timpul primelor migraţii. Şi-a încetat existenţa sub atacurile hunilor iar viaţa locuitorilor a dobândit un caracter prepondeent rural.
Foto: Wikipedia, ghidvideoturistic.ro
