Inimioare din pluș, trandafiri, ciocolată și multă iubire – așa poate fi descrisă în câteva cuvinte ziua de 14 februarie, cunoscută în occident sub numele de Valentine’s Day sau Ziua Îndrăgostiților. Pentru marea majoritate, această zi este un prilej bun de a oferi cadouri, de a face declarații siropoase și de a ieși la cine romantice.
Timișoara a fost sufocată de simboluri ale iubirii cu câteva zile înainte de Valentine`s Day. Majoritatea magazinelor s-au „camuflat” în culoarea roșie, iar de pe geamuri nu au lipsit inimioarele printre care mai zăreai câte un „50% reducere”. Înclusiv carnea de porc din caserole a fost vândută sub formă de inimă.
Alin și Arisela împlinesc cinci ani de când sunt împreună și au profitat de Ziua Îndrăgostiților în fiecare an. „Am sărbătorit Valentine’s Day în fiecare an, pentru că ne face să ne amintim cât de important este să ne acordăm o atenție mai mare față de cea din zilele în care suntem ocupați. Deși suntem tineri, formăm un cuplu clasic și preferăm să ne petrecem timpul în doi”, ne-a spus Arisela.
Spre deosebire de alți tineri, Alin preferă să își petreacă timpul alături de iubita lui într-o cofetărie. „Nu îmi place să mă înscriu în tipar. E o tradiție ca în ziua de 14 februarie să mergem la cofetăria preferată a iubitei mele și să ne îndulcim. Acea privire de mulțumire și surprindere din ochii prietenei mele nu o obții cu cadouri scumpe și buchete gigant”, ne-a explicat Alin.
Cu toate acestea, există și persoane care au altă părere legată Valentine’s Day. „Noi am denaturat ziua în sine și în mare este vorba despre o sărbătoare cu tentă comercială. Oamenii cumpără cadouri nu pentru că simt sau pentru că vor, ci pentru că trebuie și e la modă. Se merge pe principiul «trebuie să cumpăr și să mă comport într-un anume fel pentru că așa se poartă»”, a afirmat Eugen, un tânăr din Timișoara.
Ziua îndrăgostiților sărbătorită și de vechiile generații
Chiar dacă în perioada comunismului și în anii ’90 data de 14 februarie nu avea nicio semnificație, tinerii de pe vremea aceea sărbătoreau Dragobetele. „Pe vremea noastră nu exista Sfântul Valentin, erau Dragobetele. Noi ne-am mutat la Timișoara după ce ne-am căsătorit, adică acum 50 de ani. De Dragobete ieșeam la plimbare în parc, la teatru, la cinema sau la cofetărie. Și anul acesta ieșim la o plimbare, dar de data asta pe 14 februarie, cum e la modă”, ne-a povestit Lidia, o timișoreancă în vârstă de 70 de ani.
Alții își aduc aminte cu drag de vremurile în care le scriau poezii fetelor, nu de Dragobete sau de Sfântul Valentin, ci de 8 Martie.
„Toată povestea asta cu ziua iubirii e din Oltenia și Muntenia. La Timișoara nu a existat. Noi le făceam declarații fetelor de 8 Martie și le duceam la cofetăriile în care se servea lichior. În zona de vest s-au păstrat alte obiceiuri și tradiții care te duc cu gândul la iubire, precum Călușarii sau Ciuleandra”, a spus Cornel, un alt timișorean născut în timpul comunismului.
Chiar dacă este celebrată cu fast, ziua de 14 februarie are o origine macabră despre care nu foarte multă lume știe. O legendă spune că un împărat roman pe nume Claudiu al II-lea a decis ca soldații să nu se mai căsătorească și să meargă la război ca niște bărbați adevărați.
Un preot creștin, pe nume Valentin, credea că dreptul oamenilor de a se căsători era dat de Dumnezeu și împăratul nu avea voie să îl interzică. Deși Claudiu a încercat să îl convingă pe preot să renunțe la creștinism și să devină soldat roman, nu a reușit, fapt pentru care l-a condamnat la moarte. Până în ziua execuției, preotul a trimis scrisori de adio către prietenii săi cu textul „Adu-ți aminte de Valentin al tău”. Legenda spune că Valentin a fost executat chiar în data de 14 februarie și de acolo a luat naștere semnificația acestei zile.
I-am cumparat parizer nevestei.