Greu de spus dacă este goană după senzații tari sau, dimpotrivă, detensionare într-o altă lume. Cu siguranță însă, cei care au suferit în închisorile comuniste nu s-au gândit, nici măcar în momentele de delir cauzate de tortură, că ele vor deveni locuri de distracție. În timp ce acum câțiva zeci de ani deținuții visau cu ochii deschiși la clipă când vor părăsi celulele de coșmar, azi timișorenii scot de bună voie bani din buzunar ca să fie sechestrați într-o încăpere comunistă.
E vorba de un joc al adrenalinei, al fricii, al suspansului și, pentru unii – al amuzamentului. Cei care vor să trăiască această experiență au la dispoziție 60 de minute că să evadeze. În caz contrar, vor fi executați. O casă a ororilor, cu sunete sinistre și mobilier pe măsură, inspirată din epoca de început a comunismului, a fost amenajată la Timișoara de trei tineri care fac bani închizând oamenii în camere de unde nu reușesc să evadeze decât jumătate. Încăperea este amenajată drept biroul secretarului PCR, din care trebuie să evadeze, descifrând coduri și deschizând lacăte pentru care, mai întâi, trebuie să găsească cheile sau indiciile ascunse.
Biroul secretarului PCR
Distracția începe în felul următor: ”Dragi tovarăși suntem în biroul secretarului PCR din Timișoara. Anul 1977”. Secretarul are o fetiță – de aceea mai sunt jucării în birou – și a plecat din locație, la o întâlnire, la un restaurant, iar o echipă de spioni anticomuniști intră în biroul său care are ușa deschisă. Ei încearcă să pună mâna pe documente secrete, însă în timp ce caută după ele, ușa se închide, iar ei se trezesc captivi. Tot ce știu e că au la dispoziție fix o oră, până la întoarcerea secretarului de partid, care urmează să aibă o ședință cu ofițerii de la Securitate. Dacă nu reușesc să părăsească încăperea în acest timp, vor fi găsiți, prinși și executați de forțele de Securitate. Un joc al atenției, inteligenței, intuiției. Evadarea depinde nu numai de găsirea unor indicii, ci și de utilizarea lor în ordinea corectă, contra cronometru, evident. Ultimele zece minute sunt cele mai tensionate, și pun nervii participanților la grea încercare. Atmosfera este din altă lume: muzică din Epoca de Aur, efecte luminoase, fum, sirene.
Participanții la Exitgames provin din medii diferite: profesori, elevi, tineri care au aflat de ororile comunismului de la părinți sau bunici. La joc pot participa grupuri de minim două persoane și maxim cinci. Tinerii au la dispoziție o oră ca să evadeze, și plătesc între 90 și 125 de lei. Pe durata celor 60 de minute concurenţii sunt monitorizaţi permanent, iar cei care cedează nervos pot apăsa butonul de panică.
Jocul ororilor, într-o casă cu istorie
Jocul ororilor și al salvării a fost creat de un tânăr de 25 de ani, Kiss Arnold, care s-a asociat cu alți prieteni, un maghiar, Lenart Zoltan, 31 de ani, și Gabriel Recheșan, 21 de ani. Inițial, cei trei au încercat o astfel de afacere în 2012, la Oradea, însă nu a prins. S-au reorientat și au venit la Timișoara unde au descoperit, pe strada Constantin Brâncoveanu nr. 57 o casă nefolosită timp de 15 ani, cu mobile veche în ea. Imobilul, construit în anul 1933 a fost ocupat, în timpul celui de-al doilea Război Mondial de ofițerii germani, și apoi de ruși, ca sediu administrativ. În pod au găsit steagurile comuniste, un calendar din anul 1977 și 40 de scaune vechi din anii 30, care au fost folosite de ofițeri, în timpul ședințelor operative. Astfel le-a venit ideea jocului.
Bomba de pe str. Brâncoveanu
Pentru ca jocul din Biroul secretarului PCR s-a dovedit foarte interesant pentru tineri si a avut mult succes, inițiatorii vin acum cu o nouă idee: jucătorii sunt primii cumpărători interesați de un imobilul scos la vânzare.
Proprietarul casei, care este un bărbat cu probleme mentale, a fost internat la un spital. Tratamentul este atât de scump, încât rudele sunt nevoite să scoată casa la licitație. Agentul de vânzări aduce clienți interesați de casă, dar în fața ușii lucrurile o iau razna. Agentul fuge speriat, iar cumpărătorii rămân blocați. Ușa se închide, activând bomba. Luna viitoare, tinerii au plănuit să transforme grădina casei într-o tabără militară, unde vor pune un cort de armată, pentur al treilea joc de evadare, Misiunea.
De la distracție la dependență, doar un pas
Primele jocuri de tip escape si-au început parcursul în Europa in 2011 în subsolul unei vechi clădiri de apartamente din Budapesta. Jocurile de acest gen create pentru mediul on line sau ca aplicatii sunt foarte controversate, deoarece se consideră că crează dependență si că, în final, jucătorii au dificultăți în a face diferența dintre viața reală și cea virtuală.
