Mihai Brediceanu (1920-2005), fiul vestitului compozitor şi folclorist lugojean Tiberiu Brediceanu, s-a născut la Braşov, în 1920, când tatăl său era directorul băncii “Albina”, dar cu toate că şi-a petrecut viaţa la Bucureşti şi în străinătate, prin apartenenţa la ilustra familie stabilită de mai multe generaţii la Lugoj, în apropiere de Timișoara, este considerat un reprezentat de seamă al culturii bănăţene.
Muzician de renume internaţional
Moştenind pasiunea şi talentul tatălui său pentru muzică, a studiat pianul la Conservatorul din Braşov, şi teoria muzicală, dirijoratul şi compoziţia la Academia de Muzică din Bucureşti, unde a avut profesori de renume precum Mihail Jora, Marţian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Şerbescu şi Ionel Perlea. În afara studiilor muzicale, Mihai Brediceanu a absolvit la Bucureşti cursuri de drept şi matematică. Meritele sale au fost recunoscute şi prin funcţiile pe care le-a avut. După ce a fost corepetitor, maestru de cor şi dirijor de orchestră, între 1959 şi 1966 a fost directorul general şi prim dirijor al operei Române din Bucureşti iar din 1969 până în 1971 a fost directorul muzical al orchestrei Syracuse din New York, în următorii patru ani fiind profesor al Universităţii Syracuse.
Şi-a continuat cariera la Istanbul, ca director general al operei şi a revenit apoi la Bucureşti, unde a fost directorul general al filarmonicii “George Enescu” iar din 1991, din nou director general al Operei Române. A întreprins turnee în întreaga lume, a susţinut conferinţe, concerte lecţii, comunicări ştiinţifice în ţară şi străinătate, precum şi numeroase emisiuni de radio şi televiziune, a fost fondatorul mai multor orchestre şi a publicat numeroase studii şi articole în reviste de specialitate. De-a lungul anilor a deţinut numeroase alte funcţii: director al festivalului şi concursului internaţional “George Enescu”, preşedinte al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România, coordonator al Grupului de Muzică, Matematică şi Informatică al Academiei Române.
Mihai Brediceanu, inventatorul polimetronomului
Mihai Brediceanu este autorul a numeroase piese muzicale pentru teatru, a compus o simfonie, patru dansuri simfonice, o suită pentru orchestra de cameră, piese de cor, muzică de cameră şi muzică vocală. Lui i se datorează şi prima înregistrare integrală pe discuri Electrecord a operei “Oedip” de George Enescu, a cărui creaţie muzicală a promovat-o în întreaga lume. Personalitate cu preocupări multiple, el este şi inventatorul polimetronomului, un dispozitiv cu politempi, invenţie pe care a brevetat-o în S.U.A., reuşind apoi să o pună în practică. Definiţia pe care i-a dat-o Brediceanu a fost aceea de “procedeu şi dispozitiv programat pentru spectacole muzicale şi coregrafice complexe, folosind simultan mai multe tempouri”, polimetronomul fiind un aparat care produce şi transmite interpreţilor semnale auditive şi vizuale prin radio şi prin cabluri. Convins că între omul de ştiinţă şi omul de artă nu există deosebiri fundamentale, el a realizat acest dispozitiv prin implicarea matematicii şi a tehnicilor IT în muzică.
Premii şi distincţii
În 1974 a primit, la Paris, “Grand Prix du disc” al Academiei discului francez din capitala Franţei iar în 1976 i s-a decernat “Discul de aur” la Tokio. În anul 2001, cu ocazia a 80 de ani de existenţă a Operei Naţionale Bucureşti, a fost distins cu Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Cavaler pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică, recunoscută atât în ţară cât şi în străinătate.
Dirijorul, compozitorul, omul de cultură şi de ştiinţă Mihai Brediceanu s-a stins din viaţă în anul 2005, după o lungă suferinţă, şi a fost înmormântat în cimitirul din Lugoj, oraşul Bredicenilor.
Surse foto – bestmusic.ro, cersipamantromanesc.wordpress.com, wikipedia
