În anii de după Revoluţia din ’89, industria muzicală autohtonă a parcurs un drum sinuos, având în vedere că oamenii care s-au trezit implicaţi în această activitate n-au avut parte de absolut nici o pregătire de specialitate. Din păcate, situaţia nu e cu mult diferită nici astăzi, căci persoanele care se învârt într-un fel sau altul în industria muzicală românească fac o serie de lucruri „după ureche“. Graţie cărora reuşesc să pună beţe-n roate acestei industrii.
Cu rele şi bune, încet – încet, ne-am integrat în Europa şi am devenit o piaţă oarecum interesantă în această branşă. A fost nevoie să treacă multă vreme până când nişte minţi luminate au realizat importanţa pe care o pot avea unele manifestări organizate „ca la carte“. E vorba desigur de celebrele festivaluri, care au prins treptatrădăcini şi pe meleagurile noastre. Ca orice piaţă, şi ţara noastră are o serie de particularităţi atunci când vine vorba de preferinţele publicului.
Acestea sunt influenţate de o serie de factori care au mai mult sau mai puţin legătură cu educaţia muzicală a naţiei. Iar atunci când e vorba de festivaluri, evident intră în ecuaţie şi aspectul financiar al problemei.
Observ că de o bucată de vreme a devenit foarte trendy să faci paralele. De genul uite ce se întâmplă în oraşul cutare şi noi nu avem nimic. Şi totuşi, faptul că nu ştiu care oraş din România contribuie cu nu ştiu câte milioane de euro la realizarea nu ştiu cărui festival, nu e relevant pentru Timişoara. Problema e falsă. E la fel ca şi aceea cu care se îmbată adesea artiştii români care nu au succes, conform căreia publicul autohton apreciează doar chestiile comerciale şi de aceea underground-ul n-o duce deloc bine. Nu, problema nu e că publicul umple sălile de concerte la Direcţia 5, Holograf sau Ştefan Bănică. Problema este că „alternativa“ nu joacă după regulile „profesioniste“ ale acestei branşe.
Revenind la festivaluri, nu mă deranjează defel faptul că alte oraşe din România fac lucruri foarte frumoase în acest domeniu. Nu asta e problema. Mă deranjează că noi timişorenii, nu jucăm după criterii profesioniste. Nu ştim să ne folosim de oamenii care au expertiză în domeniu, de indivizii care au pus la cale festivaluri de mare răsunet în ţărişoara noastră. Facem lucruri în stil amatoricesc şi ne întrebăm de ce nu suntem luaţi în seamă. Nu ar trebui să uităm că orice profesionist a fost amator la un moment dat, dar nu orice amator poate deveni profesionist!
