Conacul contelui Mercy de la Carani, un monument baroc vechi de aproape...

Conacul contelui Mercy de la Carani, un monument baroc vechi de aproape 300 de ani. Vezi cum s-a numit inițial localitatea timișeană FOTO

0
DISTRIBUIȚI

Nu departe de Timișoara, în satul Carani, se află un castel impozant odinioară, una din cele mai vechi clădiri ale Banatului, cunoscută sub numele de castelul Mercy.

Satul și castelul contelui de Mercy

Francesco Griselini relatează în cartea sa “Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei” că Mercy a ridicat sate noi și a adus coloniști din diferite regiuni ale imperiului, cărora le-a creat facilități pentru întemeierea unor gospodării.

Satul în care se află castelul a fost înființat prin colonizarea unor familii de agricultori italieni din jurul Trientului și a fost numit Mercydorf, după numele întemeietorului său. Mercydorf a devenit așezarea cu cea mai mare comunitate de coloniști italieni, care, ulterior, au fost șvabizați. Ulterior, localitatea s-a numit Merțișoara dar în regimul comunist, numele i-a fost schimbat în Carani.

Proprietarii castelului

Castelul a fost construit între 1733 și 1734 la dorința contelui de Mercy, care dorea ca pe lângă reședința pe care o avea la Timișoara, să aibă nu departe de oraș o proprietate pentru petreceri și vânători, unde să-i poată invita pe oficialii vremii. E destul de probabil ca acest castel să fi fost construit de succesorul contelui de Mercy, baronul Engelshofen, deoarece Mercy preluase în 1733 comanda armatei imperiale din Italia iar în vara anului următor a murit pe câmpul de luptă, în timpul unui atac în apropiere de Parma. Chiar dacă n-a locuit niciodată în castel, acestea îi poartă numele, fiind considerat o ctitorie a sa. În 1780, când împăratul Iosif al II-lea a scos la vânzare domeniile erariale din Banat, cel de la Mercydorf, împreună cu castelul, a fost cumpărat de contele János Saurau, iar în secolul al XIX-lea a devenit proprietatea familiei de origine spaniolă Lo Presti de la Fontana d’Angioli, iar apoi a grofului János Barinyai. Următoarea familie nobiliară care a locuit în castel a fost cea a lui Francisc Féger iar ultimul descendent al acesteia, Oskar Féger, l-a stăpânit până în 1931.

După moartea sa, castelul a fost moștenit de urmașii săi, până la naționalizare, când întreaga proprietate a revenit statului comunist. Impozantul castel de odinioară a ajuns, după colectivizarea agriculturii, sediu C.A.P., iar încăperile castelului au fost transformate în birouri tovărășești. În 1979 clădirea a fost inclusă pe lista monumentelor istorice și a dăinuit chiar și în vremea comuniștilor dar a ajuns o ruină după ce, în perioada tulbure care a urmat răsturnării regimului ceaușist, a fost vândut pe o sumă infimă și în condiții dubioase unor potentați locali postdecembriști. Noii proprietari l-au lăsat în paragină, au decapat tencuiala de pe fațadă distrugând multe elemente decorative, astfel încât, în scurt timp, frumosul castel a ajuns o adevărată ruină.

Un monument baroc

Castelul, ridicat cu meșteri italieni din rândul coloniștilor, este unul din puținele monumente în stil baroc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea care s-au păstrat în Banat, cu elemente definitorii pentru arhitectura provinciei din acea perioadă. Așezată în pantă, clădirea are pe partea dinspre vale parter și un etaj, care, în partea opusă, este doar parter, aflându-se la același nivel cu grădina. În fața celor două intrări se aflau scări de piatră prinse cu piese metalice caracteristice secolului al XVIII-lea iar pe treapta de sus a uneia dintre ele se afla o inscripție din care s-au mai păstrat doar trei cifre. Pe cealaltă fațadă există elemente arhitecturale care duc la presupunerea că odinioară, aici ar fi existat o loggie. Se pare că arcadele frânte, de inspirație gotică, sunt mai târzii, fiind refăcute sub influența curentului romantic din secolul al XIX-lea.

Grajdurile din curte, fierăriile și alte clădiri anexe au fost lăsate să se prăbușească, beciul s-a dărâmat, lemnăria a putrezit, iar acoperișul a fost distrus.


În imediata vecinătate a castelului a fost ridicată o moară, deși Legea monumentelor interzicea ridicarea unei construcții în zona de protecție a unui monument istoric. Noii proprietari nu numai că nu au investit nimic pentru restaurarea conacului, dar nu s-au sinchisit nici de consolidarea acestuia, lăsându-l să se degradeze progresiv, sub ochii nepăsători ai autorităților.

Surse foto: wikipedia, monumenteuitate.blogspot.ro, cultural.bzi.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.