În fiecare sâmbătă și duminică, între orele 12,00 și 19,00, și în zilele de sărbătoare, arădenii și vizitatorii orașului pot străbate o parte din centrul istoric al Aradului cu un trenuleț turistic adus de la Monaco, care pleacă din oră în oră din Piața Avram Iancu, străbate Bulevardul Revoluției și după un ocol pe lângă Parcul Reconcilierii revine la locul de plecare. În mai puțin de o oră, trenulețul cu trei vagoane și 72 de locuri, care circulă cu o viteză de 35 de kilometri pe oră, oferă pasagerilor săi posibilitatea de a vedea o bună parte din vechiul oraș.
Un bulevard admirat de Nicolae Iorga
Din piața care era în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea centrul economic și politic al orașului, locul unde se afla vechea primărie construită în anul 1704 și unde Aradul a fost proclamat oraș liber regesc, trenulețul intră pe bulevardul principal, trasat după 1870, de-a lungul căruia palate impunătoare și clădiri superbe construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX – din păcate cele mai multe în avansată stare de degradare – domină orașul. Vechiul bulevard al Aradului și nu numai, ilustrează cele mai răspândite stiluri ale epocii, de la cel romanic, renascentist, neobaroc sau neoclasic, până la cel neogotic, palatele secession sau clădirile care poartă amprenta stilului eclectic. Frontoanele și coloanele sau pilaștrii masivi terminați în capiteluri corintice, turnulețele aflate pe clădirile construite pe colțul străzilor, sculpturile aflate pe unele fațade, balcoanele de fier forjat sau porțile cu superbe ancadramente alcătuiesc elementele decorative ale caselor din vechiul Arad, cele mai multe aflate pe lista monumentelor istorice, iar bulevardul, care este considerat a fi cel mai lat din țară cu generoasele spații verzi de pe mijlocul lui, a stârnit admirația lui Nicolae Iorga, atunci când istoricul a vizitat orașul cu prilejul unei călătorii prin Ardeal.
Monumente arhitecturale cu valoare istorică
Multe clădiri din rezervația aritecturală a Aradului au o istorie de-a dreptul remarcabilă. La intersecția cu strada Unirii se află o clădire cu două etaje în care a locuit istoricul Márki Sándor, autorul unei lucrări de referință pentru istoria comitatului Aradului și a orașului liber regesc publicată la sfârșitul secolului al XIX-lea. După următoarea intersecție se află clădirea vechii prefecturi, ridicată în 1821. Aici s-au purtat, între 13 și 15 noiembrie 1918, tratativele între reprezentanții Consiliului Național Român Central, susținuți de Iuliu Maniu, și delegația guvernului maghiar condusă de Oszkár Jászi, tratative care au eșuat și au dus la convocarea istoricei adunări de la Alba Iulia.
Înainte de Piața Unirii, trenulețul cotește pe strada A.D. Xenopol, pe lângă o clădire construită în 1896 care aparține acum Universității “Aurel Vlaicu” și unde a funcționat, între anii 1948 și 1957, a doua facultate de zootehnie din România iar apoi liceul sanitar. În continuare se pot vedea Colegiul Economic și monumentala clădire a Palatului Cultural cu diversitatea sa de stiluri, proiectată de celebrul arhitect arădean Szántay Lajos și construită între 1911 și 1913. Astăzi adăpostește muzeul județean de istorie și filarmonica, a cărei sală este recunoscută pentru excelenta sa acustică. Odinioară, aici au concertat, printre alții, George Enescu, Richard Strauss sau Béla Bártok, au cântat Traian Grozăvescu și corul lugojan condus de Ion Vidu, au ținut conferințe Vasile Goldiș, Nicolae Iorga, Silviu Dragomir, Ioan Lupaș, ori au avut loc șezători literare cu Octavian Goga, Ion Minulescu sau Liviu Rebreanu. Drumul continuă de-a lungul parcului “Eminescu”, amenajat la sfârșitul secolului al XIX-lea, care cuprinde mai multe exemplare rare de arbori, iar în paralel cu acesta se află faleza Mureșului, unul din locurile preferate de plimbare ale arădenilor. La capătul parcului se află Palatul Justiției, construit tot la sfârșitul secolului al XIX-lea. Trenulețul revine în bulevard pe strada I.C. Brătianu și ajunge la capătul acestuia, în Piața Podgoria, de unde se deschid mai multe artere de circulație, trece pe lângă macheta gării Podgoria, amplasată chiar pe locul în care s-a aflat aceasta, și se întorce pe cealaltă parte a bulevardului.
Vechiul Corso, promenada Aradului
Pe partea stângă se remarcă biserica evanghelică luterană în stil neogotic, construită în anul 1906 și cunoscută sub numele de Biserica Roșie datorită finisajului exterior din cărămidă aparent șlefuită, și imediat după aceasta, casa în care a locuit Ioan Suciu, cel care a organizat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. Urmează Piața Unirii, locul în care a avut loc primirea solemnă a armatei române sosite la Arad la sfârșitul primului război mondial dar și manifestația arădenilor împotriva Diktatului de la Viena sau primirea făcută soldaților care se întorceau de pe front. Piața este înconjurată de câteva dintre cele mai valoroase clădiri ale orașului: palatul Cenad, fostul sediu al societății de căi ferate Arad, primăria, de inspirație renascentistă, cu un turn înalt de 45 de metri, construită între 1874-1876, iar pe sensul de mers al trenulețului, Banca Națională, clădirea fostei bănci “Victoria” și cea a fostului CEC. De la palatul Neumann, aflat la intersecția bulevardului cu strada Horea, începe fosta promenadă a Aradului, vestitul Corso, care se sfârșește în dreptul teatrului, și tot pe strada Horea mai poate fi văzut un superb palat construit de Szántay Lajos, în stil secession.
Pe Corso mai pot fi văzute fostul hotel “Mureșul” – astăzi sediul unei bănci – unde a fost găzduit, printre alții, Aurel Vlaicu, venit la Arad cu ocazia unui miting aviatic, când aeroplanul său a fost expus publicului în sala de la parter a hotelului, biserica catolică, edificiu construit între anii 1902 și 1904 și închinat Sfântului Anton de Padova, pe fațada căruia se remarcă o copie a celebrei sculpturi a lui Michelangelo, Pietà, iar pe strada Lucian Blaga se poate vedea o clădire impunătoare care domină strada, fost gimnaziu de băieți, unde a funcționat, între anii 1948 și 1957, a doua facultate de medicină veterinară din țară. Bulevardul se termină în dreptul teatrului “Ioan Slavici”, construit între 1872 și 1874 în stil neoclasic, iar pe partea dreaptă se află vechiul hotel “Crucea albă”, o clădire ridicată în 1841, unde a avut loc, în 1860, adunarea de constituire a Asociațiunii Naționale Arădane pentru Cultura Poporului Român. Tot aici au concertat Franz Liszt, Johann Strauss, Johannes Brahms, Jan Kubelík, Pablo Casals, iar printre oaspeții hotelului s-au numărat numeroși scriitori, artiști sau oameni politici precum Octavian Goga, George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Ion Luca Caragiale, Cincinat Pavelescu, George Enescu, Móricz Zsigmond, compozitorii Leo Delibes și Jules Masenet sau Ferdinand Lesseps, sub conducerea căruia a fost finalizat canalul Suez și care a inițiat lucrările de construcție ale canalului Panama.
Identitatea orașului, în clădiri și piețe
Trenulețul intră pe strada Vasile Goldiș, pe lângă palatul Bohuș, construit în 1910 și una din cele mai de seamă clădiri secession ale orașului, trece pe lângă casa în care a locuit în ultima parte a vieții Vasile Goldiș și unde a fost redacția ziarului “Românul” și ajunge în Piața Catedralei, amenajată pentru legume, zarzavaturi și alte produse ale țăranilor încă de la începutul secolului al XIX-lea. Aici se află și vechea catedrală ortodoxă română “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, construită între 1862 și 1865 în stil baroc.
Din Parcul Reconcilierii se poate vedea turnul de apă, cu aspect de donjon medieval, care a asigurat alimentarea cu apă a orașului până în 1956, fiind acum transformat în spațiu expozițional.
Trenulețul revine pe bulevard pe strada Eminescu, pe lângă biserica reformată, iar la intersecția cu strada Ștefan Cicio-Pop se află farmacia construită în 1899 de Földes Kelemen, singura care păstrează în interior mobilierul de epocă și gresia originală. Câteva case mai încolo, pe partea stângă, casa Diecezana, construită în anii 1908-1909, se remarcă prin elementele decorative în stil brâncovenesc ale fațadei. Ajuns din nou la teatru, trenulețul revine la locul de pornire, în Piața Avram Iancu, unde se află, de asemenea, un patrimoniu arhitectural foarte valoros.
