p>
Formaţia canadiană Elsiane a susţinut un recital de promovare a noului album „Death of the Artist“ la Timişoara aseară, evenimentul organizat de Revolution Festival în clubul Daos fiind un real succes. Formaţia care a concertat în premieră în România este compusă din Elsieanne Caplette şi Stephane Sotto. Elsieanne a crescut în Peru şi a studiat muzica clasică, mai apoi a învăţat să cânte la chitară. Fosta solistă a unui grup din Peru s-a mutat în 1999 la Montreal, unde l-a cunoscut pe Stephane Sotto. Albumul de debut „Hybrid” a fost lansat în anul 2007 și a fost foarte bine primit de public, fiind urmat în 2012 de discul „Mechanics of Emotions”. Cel mai fresh album al canadienilor a fost lansat în cursul acestui an sub numele de „Death of the Artist”.
Elsieanne Caplette, jumătatea feminină a trupei din Montreal numită Elsiane, este o prezenţă aparte, vocea ei fiind un amtestec de Bjork, Dolores O’Riordan (The Cranberries) sau Lou Rhodes (Lamb). Cu ocazia primului lor concert susţinut în România, duo-ul a recreat pe alocuri atmosfera sonoră „inventată“ de Massive Attack sau Portishead. Dincolo de eventualele categorisiri, muzica canadienilor sună cât se poate de natural, în special datorită vocii solistei născute în Peru. De-a lungul recitalului care a generat şi o serie de bis-uri, spectatorii au avut parte de melodii incluse pe cel mai recent material discografic al canaidenilor, numit “Death of the Artist”, dar şi câteva compoziţii extrase din precedentele două discuri semnate Elsiane. Printre piesele care au fost savurate la intensitate maximă de public s-au numărat „Unstable“, „Vaporous“ sau „Space Between Us“. Unul din atuurile celor de la Elsianne este faptul că muzicienii abordează diverse influenţe în concertele lor live, ducându-i pe spectatori, în funcţie de piesă, într-o stare de transă sau reverie.
Alături de vocea unică a solistei, prestaţia lui Stephane Sotto este una de mare efect, astfel încât la faţa locului se amestecă cu mare efect sound-uri dark care-ţi amintesc de The Cure sau accente mai pop, amalgamul de influenţe din piesele lor fiind unul care se împleteşte într-un mod armonios. Dincolo de elementele de clapă, percuţie şi vocea deosebită a solistei, în unele piese urechile celor prezenţi au sesizat şi acorduri de chitară. Concertul canadienilor a oscilat superb între sound-urile incluse în noţiunea de „muzică experimentală“ şi compoziţiile meditative îmbibate cu acorduri de world – music sau accente synth – pop.
„Nu avem aşteptări când mergem într-un loc nou pentru noi. Am cântat ieri în Belgrad unde toată lumea fuma, nu a fost foarte plcăut… Suntem pentru prima oară în România şi a fost extraordinar, ne-am simţit bine, lumea a fost alături de noi. Preferăm să îi lăsăm pe alţii să ne categorisească muzica într-un anumit gen. Facem ceva unic şi nu poate fi încadrat în ceva anume. E ca o supă: ai multe ingrediente în ea, dar nu poţi spune de ce este bună supa. Am evoluat de-a lungul timpului, simţim că raţiunea de a face muzică este aceea de a fi naturali. Am început acum 17 ani şi am scos primul nostru album acum zece ani. S-au schimbat multe în industria muzicală de atunci. E un lucru bun faptul că există internetul. Noi nu am fi fost aici dacă lumea nu ne-ar fi descoperit. Oamenii consumă muzica. Tinerii cresc într-un mediu în care muzica este pe gratis, e greu să le ceri să plătească pentru asta, este aiurea pentru ei. Pentru ei nu e acceptabil. E oarecum frustrant să lucrezi la un album timp de doi ani şi mai apoi cineva să cumpere o melodie de-a ta pentru banii pe care şi-ar lua o ceaşcă de cafea. Asta e o latură negativă. Dar….cu serviciile de streaming şi industria actuală…ne creştem numărul fanilor în întreaga lume. Oamenii sunt diferiţi peste tot. În Estul Europei lumea are o pasiune în interior. În seara asta oamenii de la concertul din Timişoara au fost mai rezervaţi dar s-a văzut că sunt pasionaţi de muzică. În alte locuri lumea strigă, ţipă…fiecare simte muzica în felul lui propriu. Am cântat în Portland unde lumea doar aplauda şi nu arătau deloc că le-a plăcut. Dar după show lumea a stat la coadă o oră să vorbească cu noi“, ne-au declarat cei doi membri ai trupei canadiene.
Foto: Florinakkis Arhire
