Silviu Bindea se numără printre „stranierii” acceptaţi în sânul Ripensiei Timişoara, care au cunoscut gloria fotbalistică şi au ajuns cu naţionala României la Campionatul Mondial după ce au câştigat tot ce se putea pe plan naţional cu echipa de pe Bega.
Deşi a primit titulatura de „Racheta de pe Bega”, Bindea s-a născut în judeţul Alba, la Blaj, în toamna anului 1912, pe 24 octombrie.
Pus la încercare din copilărie
Se spune că multe dintre caracterele puternice ajung astfel în urma încercărilor la care-i supune viaţa. Silviu Bindea s-a născut într-o familie cu o situaţie financiară mai puţin fericită, dar şi foarte numeroasă, în care cei doi părinţi au avut de crescut şapte copii.
Mama a murit atunci când Silviu avea doar 7 ani. Astfel că tatăl lui, cizmar de meserie, a fost pus în situaţia de a-i creşte singur pe toţi. Cu lucrurile care aveau să-l urmărească toată viaţa, Bindea a fost obişnuit din anii copilăriei, după ce, fiind la joacă, a fost lovit de copita unui cal în frunte, semn pe care l-a purtat după el.
Împreună cu familia sa, viitorul fotbalist era deja la Cluj atunci când toate aceste evenimente marcante îşi puneau amprenta asupra vieții lui. A făcut şcoala la Mănăştur, acum un cartier situat în partea de sud-vest a oraşului de sub Feleac. Era pasionat de lupte şi de patinaj însă, ca mai toţi copiii, lăsa totul deoparte atunci când venea vorba de fotbal, a cărui popularitate începea deja să fie tot mai mare şi în România.
România, apoi Ripensia
Fotbalistul Silviu Bindea nu a avut prea mult de aşteptat înainte de a ieşi în prim-plan. În 1923, când avea 11 ani, a început fotbalul în mediu organizat, la Seminarul Pedagogic Universitatea. Peste trei ani a fost legitimat la Victoria Cluj, acolo unde au mai jucat şi alţi ripensişti, precum Graţian Sepi (Sepi II) sau Vasile Deheleanu.
„Binduţ”, numit astfel şi prin prisma constituţiei sale fizice – întrucât avea doar 1,69 metri înălţime şi 63 de kilograme – este probabil singurul jucător care a ajuns întâi la naţionala României, iar mai apoi la Ripensia. Avea 18 ani atunci când a fost selecţionat în premieră, culmea, tocmai într-un amical al echipei reprezentative împotriva… Ripensiei. Către Timişoara a fost „momit” după un joc direct, disputat la Cluj-Napoca, atunci când fotbalistul ce evolua pe postul de extremă a marcat două goluri pentru Victoria.
Însuşi Bindea povesteşte întâmplarea în cartea „Ripensia – Nostalgii fotbalistice”. „După terminarea jocului, seara, s-a dat o agapă în cinstea oaspeților și, în timp ce stăteam la masă, a venit la mine și m-a felicitat pentru jocul prestat faimosul centru atacant al Ripensiei, care nu era altul decât Rudy Wetzer. El, printre altele, m-a întrebat dacă nu cumva aș dori să vin la Timișoara, să joc la Ripensia; aceasta tocmai se pregătea să plece într-un turneu în Franța. Tentat de propunerea lui Wetzer și de turneul ce se profila, am acceptat în principiu, urmând să mă consult cu părinții”, relata Bindea. Tatăl său s-a lăsat uşor înduplecat, astfel că a doua zi Silviu Bindea se muta la Timişoara pentru a evolua la Ripensia, probabil cea mai inspirată mutare a carierei sale.
Silviu Bindea avea să devină la „Ripi” una dintre cele mai bune extreme din istoria fotbalului românesc. Şapte ani în tricoul echipei din Timişoara au însemant pentru „Binduţ” patru titluri de campion naţional şi două Cupe ale României.
Era renumit pentru driblingurile sale care creau haos pentru apărătorii adverşi, agresivitatea din joc şi curajul, în ciuda staturii sale. Mişcările derutante l-au transformat în „Sabia lui Damocles” atârnată deasupra capului apărărilor adverse, iar desele centrări îi găseau în careu cu precizie pe Beke, Schwartz, Ciolac sau Dobay, care se aflau în atacul Ripensiei.
În Divizia „A” a debutat pentru Ripensia cu o victorie în deplasare, scor 3-0, la Şoimii Sibiu, în 25 septembrie 1932. Extrema dreaptă a bifat 159 de meciuri pe prima scenă fotbalistică a României şi a marcat 88 de goluri.
Alături de România a participat la Campionatul Mondial din Italia, în 1934, unde a jucat un singur meci, contra Cehoslovaciei, pierdut cu scorul de 1-2. Patru ani mai târziu a bifat şi singura prezenţă de la Campionatul Mondial din Franţa, într-o partidă disputată în faţa Cubei, o echipă considerată anonimă pe atunci. A fost 3-3 în primul meci, cu Bindea marcator a două goluri, ca la rejucare „tricolorii” să piardă cu 2-1, într-o formulă în care se regăseau foarte multe rezerve, Bindea având loc pe bancă. A totalizat 27 de apariţii în tricoul naţionalei de fotbal a României.
Antrenor de succes
Bindea a avut rezultate şi din postura de antrenor. După ce a agăţat ghetele-n cui, a pregătit-o pe CFR Timişoara, apoi pe CAM Timişoara şi pe Poli Timişoara. În 1948, împreună cu Vasile Deheleanu, alt jucător emblematic de-al Ripensiei, a câştigat singurul titlu de campion naţional la juniori, cu „Ripi”. În 1960 a contribuit, din aceeaşi postură, la promovarea Politehnicii în Divizia „A”.
Spre sfârşitul vieţii s-a retras în localitatea sa natală, la Blaj, unde a murit în 6 martie 1992, la vârsta de 79 de ani.
Palmaresul lui Silviu Bindea
Campion naţional: 1932/1933 (Ripensia Timişoara); 1934/1935 (Ripensia Timişoara), 1935/1936 (Ripensia Timişoara) şi 1937/1938 (Ripensia Timişoara).
Cupa României: 1933/1934 (Ripensia Timişoara); 1935/1936 (Ripensia Timişoara)
Divizia A: 159 de apariţii / 88 goluri
România: 27 de selecţii / 11 goluri. A participat la Campionatul Mondial din 1934 (Italia) şi la Campionatul Mondial din 1938 (Franţa).
